Rugaciunea fierbinte

Rugaciunea fierbinte.

Iacov. 5: 16

Nimeni nu se ridica mai presus de viata sa de rugaciune.

Predicatorul care un se roaga se joaca; poporul care nu se roaga se rataceste.

Cele doua cerinte pentru o viata biruitoare de credinta sunt: viziunea si pasiunea amandoua se nasc si se mentin in rugaciune.

1. Este o rugaciune pasionata – nu de sila, ci dintr-o dorinta arzatoare, ceva ce te arde inlauntru.

Ceva ce te impinge, te provoaca.

Ori esti pasionat ori esti anemic. Asa ca cei anemici adesea spun: “O, azi nu merg la la adunare; e doar ora de rugaciune. ” Se poate ca diavolului sa nu-I fie teama de predici, dar sa-I fie teama de clipele de rugaciune.

2. Este o rugaciune urgenta – nu au loc in aceasta rugaciune cuvinte de umplutura. E ca atunci cand suni pa pompieri, arde o casa. Sau incepi cu intrebari: o pompierii cati sunteti acolo, dar sunteti pregatiti de interventie, dar apa aveti? Dar nu va e frica sa intrati in casa dupa cineva? Dar stati bine cu pregatirea fizica, dar cu mastile de gaz, dar furtunele, masinile, etc. Ce doriti va intreaba omul? O, arde aici o casa.

Este ceva urgent – treci direct la subiect. Asa este si cu rugaciunea fierbinte ea trece direct la subiect, lasa cliseele deoparte, rugaciunea invatata se uita cand fierbi pentru ceva. Starea lumii este atat de grava, incat Dumnezeu cauta oameni care sa doreasca rugaciunea ca o urgenta.

3. Este o rugaciune in disperare – ceri cu insistenta.

Luca18: 1-8 Isus le-a spus o pildã, ca sã le arate cã trebuie sã se roage necurmat, si sã nu se lase. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecãtor, care de Dumnezeu nu se temea si de oameni nu se rusina. În cetatea aceea era si o vãduvã, care venea des la el, si-i zicea: „Fã-mi dreptate în cearta cu pîrîsul meu. ” Multã vreme n-a voit sã-i facã dreptate. Dar în urmã, si-a zis: „Mãcar cã de Dumnezeu nu mã tem si de oameni nu mã rusinez, totus, pentru cã vãduva aceasta mã tot necãjeste, îi voi face dreptate, ca sã nu tot vinã sã-mi batã capul. ” Domnul a adãugat: „Auziti ce zice judecãtrul nedrept? si Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui, care strigã zi si noapte cãtre El, cu toate cã zãboveste fatã de ei? Vã spun cã le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va gãsi El credintã pe pãmânt? ”

Invata insistenta din aceasta pilda, ce ma fac daca nu ma ajuta?

Ce ma fac daca copilul meu va merge in iad iar eu in rai?

Ce ma fac daca sotul meu nu va merge cu mine?

Ce ma fac daca …?

Este ca si atunci cand faci tot ce poti ca sa nu pierzi. Sa ti se ofere un raspuns pozitiv. Esti intr-o criza si te silesti sa reusesti. E ceva vital la mijloc. Esti soldat pe front si esti prins de inamic – disperati ii strigi nu ma omora am copii, da-mi drumul. Disperarea din voce, de pe fata, de pe buze, stii ca prin implorare poti sa traiesti, de aceea faci tot ce poti pt aceasta. Esti aproape de un raspuns pozitiv si stii ca daca insisti vei reusi. Pentru ca regretul este asa de mare cand realizezi ca ai fost asa de aproape si totusi nu ai fost inauntru.

Luca 11: 5-13 Apoi le-a mai zis: „Dacã unul dintre voi are un prieten, si se duce la el la miezul noptii, si-i zice: „Prietene, împrumutã-mi trei pîini, cãci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, si n-am ce-i pune înainte; ” si dacã dinãuntrul casei lui, prietenul acesta îi rãspunde: „Nu mã tulbura; acum usa este încuiatã, copiii mei Sunt cu mine în pat, nu pot sã mã scol sã-ti dau pîini” - vã spun: chiar dacã nu s-ar scula sã i le dea, pentru cã-i este prieten, totus, mãcar pentru stãruinta lui supãrãtoare, tot se va scula si-i va da tot ce-i trebuie. De aceea si Eu vã spun: Cereti, si vi se va da: cãutati, si veti gãsi; bateti si vi se va deschide. Fiindcã oricine cere, capãtã; cine cautã gãseste; si celui ce bate, i se deschide. Cine este tatãl acela dintre voi, care, dacã-i cere fiul sãu pâine, sã-i dea o piatrã? Ori, dacã cere un peste, sã-i dea un sarpe în loc de peste? Sau, dacã cere un ou, sã-i dea o scorpie? Deci, dacã voi, care Sunteti rãi, stiti sã dati daruri bune copiilor vostri, cu cât mai mult Tatãl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer! ”

Ati vazut vreodata un om disperat? Care risca totul pentru a castiga? Asa este femeia din pilda Domnului. Asa este omul din pilda. Stie ca singura sansa o are printr-un raspuns afirmativ.

Pildele ne prezinta atat starea umana dar si raspunsul divin.

Dumnezeu este bun, El ne iubeste, iubeste sufletele pierdute si vrea sa le mantuiasca! El ne vrea in spartuara! El vrea sa ne rugam.

4. Este o rugaciune care se consuma, arde.

Singura putere in fata careia Dumnezeu cedeaza este cea a rugaciunii.

Rugaciunea inflacarata se consuma – arde. Si ea exista in viata acelora care sunt aprinsi de Dumnezeu.

“Focul naste foc! ”

Rugaciunea nu poate inlocui munca si nici munca nu trebuie sa inlocuiasca rugaciunea.

E. M. Bounds spunea: “E mai bine sa lasi ca lucrerea sa mearga de la sine, decat sa lasi rugaciunea sa fie neglijata. ”

Satana nu se teme de nimic cum se teme de oamenii rugaciunii!

“Iata un foc mic ce padure mare aprinde. ” O singura scanteie poate aprinde un oras intreg. Dintr-o singura lumanare se pot aprinde alte 10. 000 de alte lumini. Un om aprins poate aprinde alte sute si mii de suflete pentru Dumnezeu.

Un scriitos crestin scria ca rugaciunile noastre sunt ca un copil care suna la sunerie apoi fuge repede incainte ca sa se deschida usa.

Ioan Gura de Aur scria: “Puterea rugaciunii a stins taria focului; a imblanzit furia leilor, a potolit revolte anarhice in liniste; a stins razboaie, a rupt lanturile mortii, a largit portile Raiului, a alungat bolile, a indepartat fraudele, a scapat cetati de la pieire, a oprit soarele in mersul lui si a inghetat trasnetul din drum. Rugaciunea este o intreaga armura de lupta, o comoara de nesecat. . . Rugaciunea este radacina mama a mii de binecuvantari. ”

John Knox a strigat: “Da-mi Scotia ori mor”

Rugaciunea este lucrarea impreuna cu Dumnezeu.

Rugaciunea arde insa nu se mistuie. Este ca rugul aprins in care s-a prezentat Dumnezeu inaintea lui Moise. Ce resursa inepuizabila.

Doamne aprinde-ne asa. Sa ardem, insa sa nu ne consumam. . .