Păziți de Dumnezeu

Păziți de Dumnezeu

Când suntem păziți de Dumnezeu?

Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred!

Ps. 16.1

Păzește-mă ca lumina ochiului,

ocrotește-mă la umbra aripilor Tale

Ps. 17.8

Păzește-l, de asemenea, pe robul Tău de mândrie,

ca să nu stăpânească ea peste mine!
Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

Ps. 19.13

Iubiți-L dar pe Domnul, toți cei iubiți de El,

căci Domnul îi păzește pe cei credincioși
și-i pedepsește aspru pe cei mândri!

Ps. 31.23

Păzește-mă de uneltirile celor răi,

de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiți!

Ps. 64.2

Păzește-mi sufletul, căci sunt unul dintre cei iubiți de Tine!

Scapă-l, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!

Ps. 86.2

Urâți răul, cei ce-L iubiți pe Domnul!

El păzește sufletele credincioșilor Lui
și-i izbăvește din mâna celor răi.

Ps. 97.10

Dacă nu zidește Domnul o casă,

degeaba lucrează cei ce o zidesc;
dacă nu păzește Domnul o cetate,
degeaba veghează cel ce o păzește.

Ps 127.1

Păzește-mă, Doamne, de mâinile celui rău!

Ferește-mă de oamenii asupritori,
care se gândesc să mă doboare!

Ps. 140.4

Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele

și păzește ușa buzelor mele!

Ps. 141.3

Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește-i,

în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi.

Ioan 17.11

Ascultați Cuvântul Domnului, neamuri, și vestiți-l în ostroave îndepărtate! Spuneți:

«Cel ce l-a risipit pe Israel îl va aduna și-l va păzi cum își păzește păstorul turma. »

Ieremia 31.10

Ce trebuie să păzim noi?

Păzește-ți inima mai mult decât orice,

căci din ea ies izvoarele vieții!

Proverbe. 4.23

Ține sfaturile mele, și vei trăi;

păzește învățăturile mele ca lumina ochilor!

Prov. 7.2

Ferice de omul care mă ascultă,

care veghează zilnic la porțile mele
și păzește pragul ușii mele!

Prov. 8.34

Cine-și păzește gura își păzește sufletul,

cine-și deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.

Prov. 13.3

Neprihănirea îl păzește pe cel nevinovat,

dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.

Prov. 3.6

Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău;

acela își păzește sufletul, care veghează asupra căii sale.

Prov. 16.17

Cine își păzește gura și limba

își scutește sufletul de multe necazuri.

Prov. 21.23

Păzește-ți piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculți decât să aduci jertfa nebunilor,

căci ei nu știu că fac rău cu aceasta! Ecl. 5.1

Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Aceasta este datoria oricărui om.

Ecl. 12.13

El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: «Ce bine? » Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!”

Mat 19.17

Când omul cel tare și bine înarmat își păzește casa, averile îi sunt la adăpost.

Luca 11.21

Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea!” Ioan 8.51

Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” Ioan 14.21

Să nu-ți pui mâinile peste nimeni cu grabă și să nu te faci părtaș păcatelor altora; pe tine însuți păzește-te curat.

1Tim 5.22

Timotei, păzește ce ți s-a încredințat; ferește-te de flecăriile lumești și de împotrivirile științei pe nedrept numite astfel,

1Tim 6.20

Păzește-te și tu de el, pentru că este cu totul împotriva cuvintelor noastre!

2Tim 4.15

Cine zice: „Îl cunosc”, și nu păzește poruncile Lui este un mincinos, și adevărul nu este în el.

1Ioan 2.4

Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El.

1Ioan 2.5

Știm că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzește, și cel rău nu se atinge de el.

1Ioan 5.18

„Iată, Eu vin ca un hoț! Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” Apoc. 16.15

„Și, iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzește cuvintele prorociei din cartea aceasta!”

Apoc. 22.17