"Ma rog si astept"

Categoria: Rugaciunea

 „Dimineata imi indrept rugaciunea catre Tine si astept.”

( Psalm 5,3 )

V-ati gandit vreodata ca si asteptarea face parte din viata de rugaciune a unui copil al lui Dumnezeu? Cei mai multi oameni percep rugaciunea ca pe un simplu monolog, in care noi ne plangem de un lucru sau altul, cerem ce avem de cerut de la Dumnezeu, pentru ca in final sa rostim obisnuitul „Amin!”, inchizand astfel canalul de comunicare cu cerul.

Este ca si cand, atunci cand vrem sa comunicam cu cineva prin telefon, ridicam receptorul, formam numarul, dupa care tinem un discurs pentru cel aflat la celalalt capat al firului, dupa care spunem „La revedere!” si asezam receptorul la locul lui. Si aceasta fara ca partenerului de conversatie sa i se ofere ocazia sa spuna si el ceva.

Din nefericire, cei mai multi crestini ( de necrestini nici nu mai incape vorba! ) inteleg viata de rugaciune in acest fel: eu spun…tu asculti; eu continui sa spun… tu continui sa asculti. Pentru a facilita astfel de rugaciuni-monolog au fost inventate tot felul de metode si mijloace, unele dintre ele folosind tehnologiile cele mai avansate.

– Carti de rugaciune: Ai nevoie de o anumita rugaciune? O gasesti gata pregatita, rasfoind o asemenea carte. Trebuie doar sa o deschizi si sa o citesti si problema este rezolvata, fara sa pui prea mult suflet in ceea ce vrei sa-I spui lui Dumnezeu.

– Rozariul: Vrei sa arati ca esti staruitor in rugaciune? Cumperi un rozariu care te va ajuta sa tii socoteala rugaciunilor pe care le-ai inaltat, atingand cu degetele margea dupa margea, pana ce termini intregul sir de margele.

– Rugaciuni-audio: Vrei sa sculti o rugaciune frumoasa? Dai un simplu clik si rugaciunea rostita de cineva iti va inunda sufletul.

– Rugaciuni-text: Nu ai o carte de rugaciuni, dar vrei totusi sa rostesti o rugaciune gata pregatita de altcineva? Un simplu clik si internetul iti va oferi tot ceea ce doresti.

– Platforme de rugaciune: Vrei sa te unesti cu alti crestini pentru a cere un anumit lucru de la Dumnezeu? In online exista platforme de rugaciune pe care le poate accesa oricine doreste.

Insa toate aceste mijloace, care nu sunt rele in sine, dar care incurajeaza genul de rugaciune-monolog, pierd din vedere faptul ca la celalalt capat al „firului” se afla Cineva care simte cel putin aceeasi nevoie de a se exprima ca si omul care se roaga. Daca tinem seama ca la celalalt capat al firului rugaciunii nu se afla o fiinta de acelasi rang cu noi, ci Insusi Creatorul nostru, oare nu ar fi natural ca cel de rang mai inalt ( Dumnezeu ) sa vorbeasca mai mult, iar cel de rang inferior ( omul ) sa vorbeasca mai putin?

Din perspectiva biblica, rugaciunea nu este si nu ar trebui sa fie un simplu monolog, decat in cazuri exceptionale, de forta majora. Rugaciunea este si trebuie sa fie un dialog intre doua fiinte inteligente, care pot face schimb de idei, sentimente, idealuri si planuri de viitor. Iar glasul Duhului Sfant este cel pe care il putem auzi chiar in timpul rugaciunii, daca avem inima deschisa pentru El.

Dialogul presupune insa si perioade de asteptare. Mai ales cand acest dialog se desfasoara la distanta ( corespondenta, e-mail, chat, mesagerie ), intre mesajul transmis si raspuns pot exista pauze de minute, ore, zile, saptamani, luni sau chiar ani de zile. Au existat cazuri in care o scrisoare, pierduta din diferite motive, a ajuns la destinatie dupa ani sau chiar zeci de ani.

Ce facem atunci cand intre momentul cererilor noastre in rugaciune si raspunsul lui Dumnezeu intervine un timp de asteptare? Cum trebuie sa interpretam asteptarea noastra si intarzierea raspunsului din partea lui Dumnezeu? Cum ar trebui sa gestionam perioadele de asteptare si de pauza in dialogul nostru cu cerul?

A astepta un lucru, un raspuns la o solicitare sau un eveniment placut sau neplacut nu este un lucru usor de realizat. Si aceasta pentru ca in perioadele de asteptare avem senzatia ca timpul se dilata: minutele devin ore, orele devin zile, iar zilele devin ani…

Indiferent daca asteptam evenimente placute ( incheierea unei casatorii dorite, finalizarea unor studii, nasterea unui copil, etc. ) sau, dimpotriva, lucruri nedorite ( o interventie chirurgicala, un control de la ANAF, o sentinta la tribunal, etc. ), timpul pare sa treaca greu, dureros de greu. De altfel, daca ne-ar fi permis sa filozofom putin, intreaga noastra viata este o continua asteptare. Blaise Pascal spunea ca „prezentul este o continua asteptare a viitorului.”

Dar sa revenim la rugaciune! De ce e nevoie de perioade de asteptare intre cererile noastre si raspunsul lui Dumnezeu? Mai ales cand asteptarea unui raspuns din partea cerului dureaza intreaga viata, iar uneori raspunsul vine dincolo de sfarsitul vietii.

David, pe care Insusi Dumnezeu il numeste „om dupa inima Mea” ( 1 Samuel 13,14; Fapte 13,22 ), asociaza rugaciunii sale de dimineata asteptarea: „Dimineata imi indrept rugaciunea catre Tine si astept.” ( Psal 5,3 )

Acest singur cuvant „astept” ne spune mult despre profunzimea acestui om al lui Dumnezeu. David ar fi putut sa-I prezinte formal si telegrafic lui Dumnezeu o lista de cereri si rezolvari de probleme, apoi sa se ridice grabit, pornind in iuresul vietii cotidiene, bazandu-se pe propria sa intelepciune. Insa David nu este un adept al indreptatirii prin faptele proprii, ci al indreptatirii prin credinta. El Il lasa pe Dumnezeu sa aleaga cele mai bune solutii la problemele sale si asteapta cu rabdare ca El sa intervina la momentul potrivit si pe caile alese de El. Acest singur verset ( 3 ) exprima poetic doar in cateva cuvinte intreaga filosofie de viata a imparatului David, omul dupa inima lui Dumnezeu.

David a stiut sa astepte cu rabdare interventia lui Dumnezeu in cele mai dificile momente ale vietii. Au existat in viata sa doua ocazii prielnice pentru a-l elimina pe cel mai mare vrajmas al sau – imparatul Saul. Si totusi nu a facut-o, desi tentatia era uriasa, iar opinia publica il indemna sa faca acest lucru. David ar fi putut interpreta cele doua ocazii de a-l ucide pe Saul ca fiind doua oportunitati oferite de Dumnezeu pentru a-si face singur dreptate. Totusi el nu a profitat de ele,

lasandu-L pe Dumnezeu sa lucreze la timpul potrivit si prin mijloacele alese de El.

Oare Dumnezeu nu asteapta si El ceva din partea noastra? Ne plangem ca uneori raspunsurile Lui vin prea tarziu, mult prea tarziu… Insa raspunsurile noastre la cererile Lui nu Il fac si pe El sa astepte? Uneori El sta la usa inimii o viata intreaga, asteptand ca omul sa deschida „zavorul” si sa-L invite inauntru.

In viata de toate zilele invatam sa asteptam, oricat de greu ne-ar fi lucrul acesta. Inaintam o cerere la o institutie a statului si asteptam. Nimeni nu pretinde raspunsuri ad-hoc, pentru ca stim ca cererile noastre trebuie analizate si abia apoi ele sunt fie aprobate, fie respinse. De ce doar atunci cand ne rugam lui Dumnezeu avem pretentia ca raspunsul sa vina pe loc? De ce consideram ca in relatia noastra cu Dumnezeu asteptarea nu-si are locul, ea devenind uneori insuportabila?

Stiti cate lucruri frumoase ies in evidenta la un om care stie sa astepte ceva care intarzie sa se intample? Dar mai ales la un om care stie sa astepte un raspuns din partea lui Dumnezeu la rugaciunile sale?

In primul rand, asteptarea dovedeste ca persoana respectiva este rabdatoare. Iar rabdarea este un rod al Duhului Sfant ( vezi Galateni 5,22.23 ). Sunt cunoscute testele cu copiii carora li se ofera posibilitatea sa aleaga intre a primi o bomboana pe loc, sau mai multe bomboane daca vor sa astepte un anumit timp. Cei care stiu sa-si infraneze pofta si aleg sa astepte, dau dovada de mai multa inteligenta si reusesc mai bine in viata decat cei care nu au stiut sa astepte.

Asteptarea, atunci cand se refera la ceva dorit si placut, mareste bucuria implinirii dorintei. Cu cat asteptarea a durat mai mult timp, cu atat bucuria va fi mai mare si mai intensa. Insa asteptarea probeaza si credinta omului, mai ales increderea lui in Dumnezeu. Cel care asteapta cu rabdare un raspuns din partea lui Dumnezeu crede ca El poate sa-i ofere un raspuns si ca acest raspuns va veni cu siguranta la momentul potrivit.

Asteptarea in rugaciune dovedeste si dragostea noastra pentru Dumnezeu. Cand doi tineri se iubesc cu adevarat, ei stiu sa astepte cu rabdare momentul legamantului casatoriei pentru a-si exprima dragostea si sub aspect intim. Cand atractia dintre cei doi este doar fizica, erotica, asteptarea este inexistenta.

Si, in final, omul care stie sa astepte raspunsul lui Dumnezeu, chiar daca acest raspuns intarzie poate ani de zile sau chiar intreaga viata, dovedeste maturitate spirituala. Dumnezeu astfel de oameni doreste sa aiba langa Sine.

Asteptarea face parte din procesul educatiei, al cresterii si al pregatirii noastre in vederea locuirii noastre vesnice cu Creatorul nostru. Si acest proces al refacerii chipului lui Dumnezeu in omul decazut va continua „pana vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Christos.” ( Efeseni 4,13 )

Dumnezeu nu va ramane niciodata dator cu un raspuns la rugaciunea celui care stie sa astepte cu rabdare. Raspunsul va veni cu siguranta. Este doar o chestiune de timp. Si de calendar… Caci Dumnezeu are propriul Sau calendar, diferit de al meu si al tau.

sursa: https://www.loribalogh.ro/