Rugăciunea scurtă. W. J. Hocking

Categorie: Rugaciune

Sper că aţi experimentat bucuria de a primi un răspuns imediat la o rugăciune care v-a fost, cum s-ar spune, smulsă sub presiunea împrejurărilor în care v-aţi găsit. Mă refer la o astfel de rugăciune ca cea care a fost înălţată de Petru dintre valurile furioase ale Mării Galileii. El mergea pe apă la îndemnul Domnului, însă la vederea vântului năpraznic s-a înspăimântat. Începând să se scufunde, el a strigat cu cuvinte de deznădejde: „Doamne, scapă-mă!“ Şi imediat Isus Şi-a întins mâna şi l-a apucat (Matei 14:28-31 ).

Această rugăciune, cea mai scurtă menţionată de Scriptură, este un exemplu al rugăciunii la care doresc să fac referinţă. Într-o ocazie anterioară v-am atras deja atenţia asupra importanţei de vă face obiceiul de a cere ajutor de sus. Însă este de asemenea de mare importanţă să ne amintim că avem acces oricând la tronul harului şi că nu putem niciodată să facem o cerere la un timp sau în vreun fel nepotrivit (1. Timotei 2:8 ; Evrei 4:16 ).

Simon Petru se scufunda sub valuri. Cu greu putem presupune că un pescar cu experienţa lui nu putea să înoate. Pe lângă aceasta, citim despre el aruncându-se în mare în graba lui năvalnică de a fi primul care ajunge la Domnul (Ioan 21:7 ). Însă iată-l, fără îndoială, sub noutatea împrejurărilor lui, copleşit de spaimă, fără putere. De aceea rugăciunea lui scurtă, însă energică, deşi era însufleţită de puţină credinţă, nu a fost nicidecum neluată în seamă de Stăpânul său.

Nu există momente de-a lungul zilei când ţi se cere pe neaşteptate să preiei o nouă îndatorire, sau să îndeplineşti o sarcină dificilă, sau să iei decizii cu privire la un pas important? Nu ai nici timpul, nici ocazia să te retragi deoparte iar acolo să te apleci pe genunchi în ascuns înaintea Dumnezeului şi Tatălui tău. Poate că eşti atât de presat încât nu-ţi poţi descrie nevoia cu cuvintele potrivite.

Ce este de făcut? Eşti obligat să te lipseşti de privilegiile rugăciunii şi să acţionezi conform propriilor tale resurse şi gânduri fără să te raportezi la Dumnezeu? Nicidecum. Chiar şi într-un astfel de caz ai toată libertatea să-ţi înalţi inima, în tăcere şi pe scurt, pentru a cere sprijin şi ajutor. Cuvintele pot da greş, însă „rugăciunea este dorinţa sinceră a sufletului, rostită sau neexprimată”. Să nu fie altceva decât privirea îndreptată în sus şi dorinţa arzătoare a duhului, iar răspunsul va veni.

Avem un alt exemplu în istoria lui Neemia. El era paharnicul împăratului Artaxerxes la Susa. Însă afecţiunile inimii lui erau la Ierusalim, cetatea Marelui Împărat, acum distrus şi fără apărare. El dorea cu sinceritate ca poporul său aflat în robie să fie restabilit în ţara lor şi ca preaiubitul lui Sion să fie rezidit. Zi de zi el s-a rugat cu insistenţă ca inima împăratului să fie mişcată pentru îndeplinirea acestor lucruri. Cuvintele sale au fost „fă, Te rog, să reuşească robul Tău astăzi şi dă-i să găsească îndurare înaintea bărbatului acestuia!”. În cele din urmă a venit ziua când Neemia a avut ocazia să aducă acest subiect înaintea împăratului. Iar Artaxerxes nu s-a împotrivit, spunându-i lui Neemia: „Ce ceri?”; acum era un moment critic. Totul părea că atârnă de răspunsul lui Neemia. Iar atunci Neemia, neîncrezându-se în înţelepciunea sa, s-a „rugat Dumnezeului cerurilor”. A urmat cererea sa către Artaxerxes, care a fost de acord.

Aici vedem o rugăciune rostită în intervalul dintre întrebarea împăratului şi răspunsul lui Neemia. Intervalul trebuie să fi fost scurt, pentru că monarhii orientali nu aveau obiceiul să aştepte prea mult ca paharnicii lor să le răspundă. Însă a fost îndeajuns timp pentru ca rugăciunea să se înalţe la cer şi ca ajutorul să vină. Situaţia era urgentă iar răspunsul a fost instantaneu.

Tot astfel, dragii mei tineri, obişnuiţi-vă să cereţi noi resurse de har atunci când vă aflaţi în greutăţi, oricare ar fi momentul zilei, oriunde v-aţi afla. În felul acesta veţi avea exemple din belşug despre cât de minunat este să te încrezi în Dumnezeu.

sursa: https://comori.org/