"M-am rugat destul? (pentru locul de muncă)" Christian Briem

Categorie: Rugaciune

Întrebare:

M-am rugat de trei ori Domnului Isus înainte de a-mi părăsi locul de muncă pentru a lua un altul. Dar nu sunt sigur dacă am făcut bine. Poate nu m-am rugat destul?

Răspuns:

Aceasta nu depinde numai de faptul de a ne ruga destul, ci trebuie să şi întrebăm pe Domnul şi să aşteptăm răspunsul Lui. În special în acest gen de decizii care au urmări importante, precum o schimbare a locului de muncă, trebuie să cerem continuu să avem claritate asupra voii Domnului în acea problemă, şi trebuie să aşteptăm cu răbdare până ce El ne dă răspunsul. Atât timp cât nu vedem clar, ar trebui să aşteptăm atât cât este posibil fără a hotărî nimic. Tocmai aşteptarea ne este atât de grea; cu toate acestea Iacov spune în epistola lui: „Dar răbdarea să-şi aibă lucrarea desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsindu-vă nimic” (Iacov 1:4 ).

Răbdarea şi aşteptarea sunt totuşi mai uşoare în măsura în care avem încredere că voia lui Dumnezeu este întotdeauna cea mai bună şi că El are cu siguranţă o cale pentru noi personal în toate situaţiile vieţii. De ce să fac atunci un lucru înainte ca El să mi-l fi arătat? Nu este vorba de a şti dacă I-am vorbit de mai multe ori despre aceasta sau despre aceea. Trebuie să-L întrebăm ce gândeşte, şi trebuie să căutăm lumină în Cuvântul Lui în această privinţă. Şi când întrebăm care este voia Lui, nu trebuie să fi ajuns deja la o decizie preliminară, şi să ne mărginim la a dori în plus ca El să o binecuvânteze. Dacă acestea ar fi cazul, nu cred că ne-ar plăcea să cunoaştem voia Lui. Ne asemănăm atunci omului nehotărât, sau mai degrabă omului cu inima împărţită despre care se vorbeşte în Iacov 1:8 . Pe de o parte vrem într-adevăr să aflăm voia lui Dumnezeu, dar pe de altă parte, avem înaintea noastră anumite obiective pe care ne-ar plăcea să le atingem. Cu toate acestea, dacă cerem „cu credinţă”, dacă cerem înţelepciune şi lumină, nu trebuie să urmăm o strategie cu o inimă împărţită. „Să nu gândească omul acela că va primi ceva de la Domnul” (Iacov 1:7 ).

Domnul nu răspunde întotdeauna imediat la rugăciunile noastre. Uneori vrem să I-o luăm înainte, şi timpul Lui încă nu a venit. Altădată, El vrea pur şi simplu să încerce credinţa noastră, pentru a vedea dacă avem într-adevăr încredere în bunătatea Lui, şi dacă vrem să aşteptăm directivele Lui. Cât de fericită şi liniştită este inima care se găseşte în această dispozişie interioară! „În linişte şi în încredere va fi  puterea voastră” (Isaia 30:15 ). Şi ceea ce pare slăbiciune, adică faptul de a nu face nimic, este într-adevăr forţă spirituală. Când Dumnezeu vede sinceritate la noi pentru a face voia Lui, devreme sau târziu ne face să auzim glasul Lui: „Aceasta este calea, umblaţi pe ea” (Isaia 30:21 ). Cei care lucrează în mare viteză au făcut aproape întotdeauna greşeli grave. Să-L lăsăm mai întâi pe Domnul să vorbească înainte să lucrăm. Vom înţelege îndrumările Lui când vor veni. Dacă face parte dintre oile Lui care cunosc glasul Lui (Ioan 10:4 ), este pentru că l-am auzit de mai multe ori înainte.

sursa: https://comori.org/