"Zeciuielile se dau din venitul brut sau din venitul curat?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Întrebare:

Conform Bibliei, zeciuielile se dau din venitul brut sau din venitul curat? Adică, cum un fermier sau un alt om de afaceri să socotească corect zeciuiala: 1) Venitul brut pe an  minus cheltuielile) /10,   2.) Venitul brut / 10. Care din aceste formule e corectă?
 

Avram a dat zeciuială din venitul brut

Prima dată cuvântul zeciuială apare în Genesa 14, când Avram a urmărit pe Chedorlaomer și împărații care venise cu el și care cucerise Sodoma și luase ca prizonier și pe Lot cu familia sa. Avram s-a înarmat împreună cu slugile sale și a urmărit pe acei împărați, apoi i-a invins și a eliberat pe Lot și pe ceilalți prizonieri. În calitate de învingător a lui Chearolaomer și împăraților veniți cu el, toată prada de război alcătuia venitul lui Avram.

După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, sau valea împăratului. Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. (Geneza 14:17-20)

Avraam nu a stat în fața lui Melhisedec să-și facă socotelile cât a cheltuit el în această campanie militară ca să scadă din prețul prăzii de război și să dea zeciuiala din ce a rămas. Avram a dat zeciuială din toată prada de război, adică din venitul brut.

Copiii lui Israel dădeau zeciuială din venitul brut

În cartea Deuteronom întâlnim prima poruncă dată de Dumnezeu poporului Israel privitoare la zeciuieli. Iată ce spune Dumnezeu:

Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău şi să nu se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul şi celălalt va fi sfânt, şi nu vor putea fi răscumpăraţi.” (Leviticul 27:30-33)

Israeliții aveau să dea a zecea parte din tot ce ieșea din pământ, deci, din toată roada, fără să scadă prețul investițiilor făcute pentru a căpăta acea roadă, cum ar fi prețul semințelor, prețul lucrărilor, prețul îngrășămintelor, etc. Cuvântul lui Dumnezeu era foarte clar ca să dea a zecea parte din tot ce iese din pământ și tot așa și cu privire la venitul din turmele lor. Astfel, putem ferm face concluzia că porunca lui Dumnezeu pentru zeciueli era să fie date din venitul brut.

Domnul Isus a lăsat practica zeciuielilor

Când îi mustra pe farisei, Domnul Isus a spus:

Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. (Matei 23:23)

Fariseii respectau cu toată strictețea practica zeciuielii, dar, lăsau nefăcute cele mai însemnate  lucruri din Lege care țin de atitudinea inimii. Ei erau preocupați de lucrurile din afară mai mult decât de ce este în inimă. Tocmai de aceea ne spune Cuvântul lui Dumnezeu…

Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui

În Noul Testament nu este scris mult despre zeciuială, dar și Domnul Isus și apostolii au învățat mult despre dărnicie. În Epistola 2 către Corinteni capitolele 8 și 9 sunt dedicate acestui subiect și Apostolul Pavel a subliniat un principiu de bază privitor la dărnicia creștinului în relația lui cu Dumnezeu:

Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7)

Dacă dai 10% din venitul tău brut sau doar din venitul curat, dar dai cu părere de rău, nu-i faci nici o plăcere lui Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din plin, ca să ne bucurăm de ele. Dumnezeu vrea să dăm cu bucurie. Capitolul 8 al Epistolei 2 către Corinteni începe cu o mărturie foarte frumoasă despre creștinii din Macedonia:

Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. (2 Corinteni 8:1-5)

Dumnezeu să ne ajute să le urmăm exemplul și să ne dăm mai întâi pe noi înșine, în întregime lui Dumnezeu și atunci, vom da și din bunurile nostre cu bucurie pentru înaintarea Evangheliei și ca să ne închinăm lui Dumnezeu. Așa să ne ajute Dumnezeu.

sursa: https://moldovacrestina.md/