Categorie: Raspunsuri biblice
Mormonii, sau cum se mai numesc Biserica lui Isus Cristos a „sfinţilor zilelor din urmă” sunt o sectă desprinsă din rândurile creştine dar care şi-a pierdut însuşirea de secta creştină adoptând între doctrinele ei de bază unele învăţături total nebiblice şi necreştine.[1]
Istoria acestei secte eretică s-a desfăşurat de la începuturi pe teritoriul Statelor Unite şi este catalogată de unii scriitori ca fiind „pe departe cea mai fascinantă istorie, şi încă una demnă de a fi luată în seamă de toţi cercetătorii religiilor ce îşi au originea pe continentul american.”[2]
Biserica mormona este o organizaţie non-clericala condusa de un profet, 12 apostoli si 5 cvorumuri ale celor 70. Actualul lider spiritual al Mormonilor este profetul de 85 de ani B.Hinckley. Astăzi această biserică numără aproximativ intre 5-10 milioane de credincioşi, răspândiţi in peste 150 de tari. Mormonii sunt disciplinaţi, bine organizaţi, sinceri in propagarea religiei lor.[3]
Ei sunt împărţiţi în două grupe principale: Biserica lui Isus Cristos a „sfinţilor zilelor din urmă”, cu sediul central în Salt Lake Citz, Utah, şi Biserica reorganizată a lui Isus Cristos a sfinţilor zilelor din urmă, cu sediul central la Independence, Missouri. Ei posedă o parte considerabilă din bogăţia agricolă şi industrială a Americii şi străbat întreaga lume în activităţile lor misionare. Prima dintre aceste două grupări avea în ani ’80 cca. 5 milioane de membri în timp ce Biserica reorganizată are doar ceva mai mult de 200 000 de membri răspândiţi în lumea întreagă. De la întemeierea ei, Biserica Mormonă a fost caracterizată prin prosperitate, zel şi un admirabil spirit misionar şi, încă înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial, ea avea deja peste 2 000 de misionari activi pe toate câmpurile misionare ale lumii. Dar de la încheierea războiului şi în conformitate cu accelerarea pretutindeni a propagandei eretice, mormonii au astăzi peste 26 000 de misionari activi.
În această Biserică numărul de membri creşte anual cu o rată medie de 200 000 de convertiri, iar mormonii au un indice de natalitate de 28,1 la mie faţă de indicele mediu la natalitate de 15,9 al SUA. Insistând cu hotărâre asupra principiului zeciuielii din Vechiul Testament, Biserica Mormonă le pretinde tuturor membrilor săi să dea zeciuiala biblică, de unde în 1982 biserica acumulase bunuri estimate la o valoare de peste 2 miliarde dolari, bani care au fost folosiţi cu folos la extinderea bisericii lor realizându-se astfel extinderea rapidă a moşiilor cu drept de proprietate funciară ale bisericii, atât pentru scopuri comerciale cât şi pentru scopuri eclesiastice. Mormonii au sali de adunare în care se strâng in fiecare duminica. Pe lânga acestea exista si temple în care prezbiterii mormoni oficiaza ceremonii, cum ar fi botezul pentru morti sau legarea casatoriilor pentru vesnicie. Prin ceremonia de legare a casatoriei pentru vesnicie, se considera ca sotul si sotia vor ramâne casatoriti si dupa moarte. Aceasta îl face pe un nemormon sa-si aminteasca cuvintele lui Isus din Scriptura, potrivit carora în Cer nu exista casatorii.[4] În Statele unite se înfinteaza doua noi biserici sau parohii locale în fiecare zi.[5] Universitatea mormonă din Utah, Brigham Zoung University se mândreşte cu peste 27.000 de studenţi în două campusuri.[6]
Toti tinerii Mormoni în vârsta de 21 de ani, fete sau baieti, efectueaza un stagiu de 2 ani de misionarism într-o tara stabilita de profet. Ei sunt usor de recunoscut pe strazi dupa îmbracamintea identica (camasa alba si pantaloni negri pentru baieti, camasa si fusta lunga pentru fete, la care se adauga un ecuson negru cu numele misionarului). Toti baietii devin automat la vârsta de 21 de ani prezbiteri.
Conceptele religioase ale Mormonilor sunt cuprinse in asa-numitul ”Cuvânt de intelepciune” care le interzice sa intretina relatii sexuale înainte de casatorie, sa fumeze, sa se drogheze, sa consume bauturi alcoolice, cafea si ceai negru. In schimb, sunt sfatuiti sa manânce multe fructe, cereale si carne putina. Teoretic, fiecare mormon trebuie sa respecte cele 10 porunci testamentare, sa se roage zilnic de cel putin trei ori si sa citeasca in fiecare zi câte o jumatate de ora din „Cartea lui Mormon”.
Mormonii duc o munca sustinuta de identificare a stramosilor lor care au murit nebotezati ca Mormoni. Ei merg la templu si se boteaza în numele acestor stramosi, în speranta ca acel botez le va îmbunatati stramosilor situatia la Judecata de Apoi.
Pentru Mormoni însa, respectivele învataturi sunt cât se poate de normale, fiind promovate de „Cartea lui Mormon” care are prioritate fata de Biblie. Se considera ca Dumnezeu este cel care a lasat „Cartea lui Mormon” tocmai pentru a clarifica Biblia care, din pricina ambiguitatilor din ea, a dat nastere atâtor confesiuni crestine. [7]
Fondatorul acestui cult, Joseph Smith a primit comunicarile transcedentale de la spiritul numit Moroni, care nu numai ca i-a indicat unde sa gasească aşa numitele „tăbliţe de aur” (scrise in egipteana reformata – o limbă considerată inexistentă de toţi egiptologii şi filologii importanţi care au fost consultaţi vreodată în această problemă[8]) dar i-a indicat si mijloacele necesare (Urim-Thummim) cu ajutorul carora a putut face traducerea tablitelor din limba egipteana in limba engleza. Traducerea este „Cartea Mormonilor” („The Book Of Mormon”) care descrie evenimente ce s-ar fi petrecut intre anii 600 î.C. si 421 d.C. pe teritoriul USA. Mormonii cred ca au descoperit America înaintea lui Columb. Ei afirma ca religia lor s-ar fi nascut cu 600 de ani inainte de Cristos. In anul 421 d.C. profetul Mormon ar fi strâns toate scrierile sfinte si a scris „Cartea lui Mormon”, pe care a îngropat-o. In anul 1830, profetul Joseph Smith a descoperit-o si a întemeiat actuala biserica. El a anuntat ca toate celelalte biserici sunt apostate si nu au autoritatea de a propavadui sau a boteza.
Mormonii includ Biblia printre cele 4 carti pe care ei le considera Scripturile Mormone. Crezul în Isus Cristos este central credintei lor, dupa cum indica chiar denumirea lor oficiala de „Biserica lui Isus Cristos a Sfintilor din urma” (engl. „The Church of Jesus Christ of Latter-Day Saints”).
ca au influentat tot mai mult subconstientul lui, pâna când linia dintre lumea reala si lumea viselor a disparut aproape complect, astfel el traia în lumea viselor sale ”
Ca si tânar Smith a trecut prin mai multe secte, în cautarea lui dupa adevar. Ca si raspuns la rugaciunile sale de a fi condus spre adevarata religie, Smith a pretins ca a avut o serie de viziuni, începând din 1820. Cele doua personaje din prima lui viziune, au fost interpretate de el ca fiind Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul, si mesajul a fost acela ca el nu trebuie sa se alature nici unei secte sau biserici, nici una din cele existente nu era adevarata, „dar în viitorul apropiat, plinatatea evangheliei ii va fi descoperita.” Patru ani mai târziu, Smith s-a rugat pentru o alta „manifestare” divina, si a aparut o „faptura cereasca” care se numea Moroni spunându-i despre niste placi de aur, gravate cu „plinatatea evangheliei eterne” care erau îngropate lânga un deal din apropiere, erau scrise într-o limba straveche iar Joseph Smith a fost ales sa aiba „gloriosul privilegiu de a traduce caracterele de pe acele table, devenind un instrument în mâna lui Dumnezeu, restaurând evanghelia si reînfintând Biserica”
Curând dupa publicarea „scripturii” sale, Joseph Smith s-a proclamat pe sine un „profet din zilele de pe urma” egal cu profetii Vechiului Testament si a început sa-si adune adepti, care pâna la data mortii sale („martiriu”, în istoria mormonilor) în mâinile unei gloate înfuriate în 1844, a numarat cel putin 10.000.
Primul adept al lui Smith a fost Oliver Cowdery, un învăţător care după convertirea la religia „profetului” a devenit unul dintre scribii acestuia care aşterneau pe hârtie ce spunea Smith ca scria pe tăbliţe. Cei doi au devenit prieteni apropiaţi care au pretins ca în mai 1829 Ioan Botezătorul în persoană a fost trimis la ei cu porunca de a le oferii „preoţia aaronică”. În urmă, cei doi s-au botezat unul pe altul după care s-au apucat de profeţit evenimentele ce urmau să se împlinească peste puţin timp.
Din statul Pennsylvania, Joseph Smith s-a întors în casa lui Peter Whitmer în Faztte, New York, unde a rămas până în anul 1830, când s-a încheiat traducerea tăbliţelor, iar cartea lui mormon a ajuns să fie publicată şi să i se asigure drepturile de autor. În acelaşi an, profetul, împreună cu fraţii săi, Hyrum şi Samuel, cu Oliver Cowdery şi David şi Peter Whitmar au fondat oficial o nouă societate religioasă numită „Biserica lui Cristos”. Aşa a luat formă una dintre cele mai virulente forme ale mişcărilor eretice americane.
Mai târziu, în acelaşi an, un predicator, Parley P. Pratt, a fost convertit la mormonism, după care un alt predicator, campbelit, din Ohio „a văzut lumina” şi şi-a „convertit” biserica la religia lui Smith.
La scurt timp după întâlnirea din Fayette, nucleul Bisericii mormone s-a mutat la Kirtland, Ohio, unde într-un interval de şase ani a crescut la un număr de 16 000 de suflete. Iniţiatorii acestei mişcări nu au fost scutiţi şi de persecuţie. Aşa se face ca Joseph şi Sidney au suferit umilinţa de a fi „unşi cu smoală şi tăvăliţi în pene” ca pe vremuri, fiind conduşi afară din oraş în tradiţionala căruţă cu zăbrele. Între 1831 şi 1844, „profetul” a avut, chipurile, peste 135 de revelaţii directe de la Dumnezeu, revelaţii care au ajutat la construirea Kirtlandului, iar mai târziu a metropolei mormone de la Nauvoo, Illinois.
De al început mormonii au fost acuzaţi de promovarea poligamiei. În renumita colecţie Berrian din Biblioteca Publică din New York există cărţi cu informaţii directe scrise de bărbaţi şi femei care au fost martori la multe din aceste realităţi care confirmă imoralitatea indiscutabilă a lui Smith şi a conducătorilor Bisericii mormone. Extinderea poligamiei în întreaga biserică a făcut necesar ca guvernul SUA să ameninţe cu confiscarea întregii proprietăţi mormone şi cu dizolvarea lor completă pentru a pune capăt aceste practici larg-acceptată pe atunci.
În vreme ce mormonii creşteau la număr şi prosperau în Nauvoo, Illinois, şi practica poligamiei începuse să fie cunoscută atât de cea mai mare parte a comunităţii mormone, cât şi de cei din afară, a crescut şi neîncrederea în Joseph Smith, mai ales după ce unul dintre foştii lui asistenţi, John C. Bennett, a dat în vileag cu îndrăzneală practica poligamiei la Nauvoo. În urma unul scandal avut cu publicaţia The Nauvoo Expositor, statul Illinois a găsit de cuvinţă să intervină. „Profetul” a fost închis împreună cu fratele lui Hyrum, la Carthage, Illinois în aşteptarea procesului. Cu toate acestea, la data de 27 iunie 1844, o gloată ce număra aproximativ două sute de persoane a asaltat închisoarea din Carthage şi i-au asasinat în mod brutal pe cei doi fraţi.
În urma asasinării lui Joseph Smith, majoritatea mormonilor au acceptat conducerea lui Brigham Young, în vârstă de 43 de ani la acea dată.
[1] http://www.rcrwebsite.com/lds.htm
[2] Walter Martin /Împărăţia Cultelor Eretice. Pg. 212
[3] http://www.geocities.com/athens/delphi/5647/rel57.htm
[4] Idem.
[5] http://www.luminalumii.ro/domenii/info_mormon_2.html
[6] Walter Martin /Împărăţia Cultelor Eretice. Pg. 213
[7] http://www.geocities.com/athens/delphi/5647/rel57.htm
[8] Walter Martin /Împărăţia Cultelor Eretice. Pag. 220
sursa: https://la1ceai.wordpress.com/