"Va merge cineva în iad pentru că nu s-a pocăit?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Întrebare:

În lumina Sfintelor Scripturi, o persoană va merge în iad pentru că nu este convertit sau că nu s-a pocăit? Mulţumesc.

Da, dacă cineva nu se pocăieşte din toată inima, nu poate vedea şi intra în Împărăţia lui Dumnezeu şi deci, va merge în iad. O a treia variantă nu există.

Ioan Botezătorul a predicat pocăinţa

Evanghelistul Matei ne relatează că Ioan Botezătorul propovăduia în pustia Iudeii şi zicea:

Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 3:2)

Mesajul era absolut clar pentru oricine – pocăinţa era condiţia de intrare în Împărăţia cerurilor. În continuare ne este relatat şi cum se pocăiau oamenii, adică ce însemna pentru ei pocăinţa:

Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. (Matei 3:5-6)

Mărturisirea păcatelor era doar o parte a pocăinţei manifestată în exterior. Unii însă credeau că pocăinţa se limitează doar la aceasta.

Să nu confundăm pocăinţa cu spovedania

Unii oameni aşa cred şi azi, că dacă ai mers la preot şi te-ai spovedit odată în an, adică ai enumerat păcatele pe care le-ai făcut, este suficient ca să fii iertat şi să ai întrare în Împărăţia cerurilor. Aşa se înşelau şi Fariseii care veneau la Ioan Botezătorul şi despre care în Evanghelie este scris astfel:

Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc. (Matei 3:7-10)

Fariseii, aşa cum şi foarte mulţi în ziua de azi, credeau că este suficient să vii la Ioan (sau la preot azi), să-ţi mărturiseşti păcatele, adică să le recunoşti, să te botezi şi apoi să te întorci înapoi la viaţa de mai înainte. De altfel, şi Fariseii erau deosebit de religioşi pe dinafară, dar plini de făţărnicie, mândrie, aroganţă şi răutate în inimile lor. De aceea, Ioan Botezătorul i-a asemănat cu puii de năpârci (vipere) care încearcă să fugă de mânia viitoare fără să accepte o transformare interioară pe care o aduce cu sine pocăinţa. Oamenii care se pocăiesc cu adevărat aduc roade vrednice de pocăinţa lor şi dacă nu, atunci se aseamănă cu puii de năpârci şi cu pomul care nu aduce rod. Este important să înţelegem…

Semnificaţia cuvântului “pocăinţă”

Noul Testament a fost scris la origini în limba greacă şi cuvântul care este tradus în română “pocăinţă” este grecescul METANOEO care denotă o schimbare o minţii sau a scopului. Astfel, omul care se pocăieşte îşi schimbă felul de a gândi, scopul în viaţă şi priorităţile lui devin altele.

Domnul Isus a predicat pocăinţa

După ispitirea în pustie, Domnul Isus a început să propovăduiască şi spunea exact acelaşi mesaj pe care îl predicase Ioan Botezătorul:

“Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 4:17)

Fraza aceasta este repetată continuu în Evanghelii pentru că pocăinţa este esenţială la moştenirea vieţii veşnice.

Cum se raportează pocăinţa la convertire?

Sunt sinonime. DEX-ul dă următoarea definiţie a cuvântului:

CONVERTÍ vb. I. 1. refl. A-şi schimba sau a face pe cineva să-şi schimbe convingerile, părerile (în special religioase). 2. tr. A schimba un lucru în altul, a preface, a transforma. A schimba natura, forma unei valori, a transforma o valoare în altă valoare. [< fr. convertir, cf. lat. convertere – a întoarce].

Apostolii au predicat pocăinţa

Iată un exemplu. Când se afla în oraşul Atena şi a predicat filosofilor din Areopag, Apostolul Pavel a zis:

Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Faptele apostolilor 17:30-31)

Pocăinţă, convertire, naştere din nou şi încheierea legământului cu Domnul Isus sunt cuvinte sinonime în Evanghelie.

Bineînţeles că cuvântul “pocăinţă” mai are şi sensul de regret pentru comiterea păcatelor şi presupune ca să-şi ceară iertare cel ce se pocăieşte. Dar, în modul cel mai frecvent cuvântul “pocăinţă” este folosit în Noul Testament pentru a indica transformarea care are loc în om atunci când este născut din nou la intrarea în Noul Legământ prin credinţă în Domnul Isus Hristos.

Dumnezeu să dea o pocăinţă adevărată fiecărui cititor al acestui articol şi roade vrednice de această pocăinţă.

sursa: https://moldovacrestina.md/