"Și profesoara și-a cerut scuze de la elevul pe care l-a ofensat"

Categorie: Raspunsuri biblice

Când a mers fiul nostru, David, la liceu, a avut o experiență neplăcută chiar în prima zi la lecția de informatică. El era elevul venit cu cele mai mari note de la gimnaziul unde învățase anterior. Profesoara de informatică de la noul liceu a hotărât să facă o demonstrație că nu erau nimeni mai buni ca elevii ei, căci acel liceu avea și gimnaziu și ea avea elevi pe care îi învățase anterior și care acum veniseră tot la ea. Deci, profesoara l-a chemat pe David la tablă și i-a dat să rezolve o problemă de programare. Pentru că la gimnaziu David învățase un alt limbaj, nu a fost în stare să rezolve și profesoara, în auzul tuturor elevilor, a spus: “Iată așa se dau notele la alte gimnazii din țară”. Poate că avea dreptate în general, dar nu și cu privire la gimnaziul unde învățase David. El nu a spus nimic și a venit acasă foarte mâhnit. După ce am studiat Biblia în familie și i-am întrebat pe fiecare cum le-a fost ziua și ce nevoi de rugăciune au, David ne-a spus despre situația avută la școală. M-am întristat. Dar, nu am alergat imediat a doua zi la noul liceu ca să-i rezolv problemele lui David. Mi-am amintit de versetul din Biblie care spune:

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele lui Solomon 22:6)

Rolul meu, ca și părinte, este să-l învăț pe copil cum să trăiască corect, cum să zidească relații cu Dumnezeu și cu oamenii și cum să fie fericit.

L-am sfătuit să se apropie a doua zi singur de profesoară, să caute să vorbească doar cu ea, să nu audă nimeni discuția lor și să-i spună că el a învățat un alt limbaj, că putea să rezolve problema ușor în acel limbaj de programare, dar s-a simțit înjosit și a plecat acasă cu un simț neplăcut de la lecție. Dar l-am atenționat să vorbească cu tot respectul. Ca un copil ascultător, așa a și făcut.

A doua zi, după ce a coborât din troleibuz, tocmai s-a întâmplat că și profesoara se îndrepta spre școală. David a ajuns-o din urmă, s-a salutat și i-a vorbit cum l-am învățat. Profesoara a ascultat cu atenție, a primit cuvintele lui și și-a cerut iertare pentru ofensa pricinuită. L-a tratat cu respect și apreciere după aceasta.

Prima noastră datorie de părinți este să-i învățăm pe copii să cunoască voia lui Dumnezeu și să-i fie ascultători în toate. Și, când se ivesc probleme în viețile lor, cel mai mare ajutor le oferim dacă îi învățăm cum să aplice în mod practic cunoștințele acumulate din Biblie. Așa ei acumulează înțelepciune de sus. Dar dacă ne grăbim să le rezolvăm noi toate problemele, îi împiedicăm să crească singuri în cunoașterea lui Dumnezeu și să se maturizeze.

sursa: https://moldovacrestina.md/