"Poate Dumnezeu îngădui dependenţa de un păcat ca omul să nu se îngâmfe?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Întrebare:

Este posibil ca Dumnezeu să îngăduie dependenţa de un păcat în viaţa omului aşa ca el săvârşind des acel păcat să conştientizeze lipsa lui de desăvârşire şi să nu se îngâmfe? Întreb pentru că acel om are multe motive de îngâmfare.

Nicidecum! Niciodată Dumnezeu nu va îngăduie păcatul în viaţa unui om pentru că Dumnezeu urăşte păcatul, dar iubeşte oamenii. Păcatul îi desparte pe oameni de Dumnezeu şi de cele veşnice. În toată Biblia Dumnezeu ne învaţă continuu şi îndeamnă pe orice om să o rupă cu păcatul.

Îngâmfarea îi face pe oameni să se întoarcă la păcatele de altă dată

După întoarcerea din robia babiloneană, când rămăşiţa întoarsă a lui Israel a fost îndemnată de Neemia să se pocăiască şi să-şi restabilească relaţia cu Dumnezeu, în rugăciune au spus şi aceasta:

Dar părinţii noştri s-au îngâmfat şi şi-au înţepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale, n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul; şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit, (Neemia 9:16-17)

Ceea ce i se întâmplă persoanei despre care ai scris este o manifestare a îngâmfării, pentru că…

Îngâmfarea se manifestă prin trăirea nepăsătoare şi îndărătnică în păcat

Tot în aceeaşi rugăciune de pocăinţă din vremea lui Neemia mai scrie:

I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit în îngâmfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le împlineşte, Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit grumazul şi n-au ascultat. (Neemia 9:29)

Dacă omul despre care mi-ai scris nu doreşte să o rupă definitiv cu păcatul şi se complace în el, aceasta este dovada îngâmfării lui.

Îngâmfarea se manifestă şi prin neascultarea de conducătorii duhovniceşti

Apostolul Pavel le-a scris creştinilor din oraşul Corint astfel despre cei care nu mai doreau să recunoască şi să se supună autorităţii pe care o avea el în Evanghelie:

Unii s-au îngâmfat şi şi-au închipuit că n-am să mai vin la voi. Dar dacă va voi Domnul, voi veni în curând la voi, şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngâmfat. (1 Corinteni 4:18-19)

Dumnezeu ne dă încercări ca să ne protejeze de îngâmfare

Apostolul Pavel relatează despre sine că a avut înalte şi deosebite descoperiri divine, dar mai spune:

Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. Şi, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12:6-9)

Apostolul spune că Dumnezeu i-a dat un ţepuş în carne şi ne dăm seama că era ceva care îi pricinuia o suferinţă continuă (nu prezenţa unui păcat continuu) şi aceasta ca să-l protejeze de păcatul îngâmfării.

Poziţia dată unui om imatur spiritual îl poate face să se îngâmfe

De aceea, Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei astfel cu privire la hirotonia slujitorilor:

Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. (1 Timotei 3:6)

Bogăţia îl poate face pe om să se îngâmfe

Despre aceasta ne dăm seama din îndemnul pe care spune Pavel lui Timotei să-l dea creştinilor, care sunt bogaţi material:

Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viaţă. (1 Timotei 6:17-19)

Îngâmfarea este una din manifestările formalismului religios

În a doua epistolă către Timotei Apostolul Pavel descrie astfel formalismul religios, care va fi în zilele din urmă:

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. (2 Timotei 3:1-5)

Oamenii despre care scrie Pavel sunt cei care nu le mai pasă de învăţătura sănătoasă, vie şi profundă a Mântuitorului, ci se mulţumesc doar cu venitul la biserică şi ceva aşa, care linişteşte conştiinţa şi-i face să creadă că încă mai sunt creştini, dar trăirea lor este departe de cea cerută de Dumnezeu.

Cel neprihănit trăieşte neprihănit prin credinţă

În cartea prorocului Habacuc Dumnezeu spune:

Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui. (Habacuc 2:4)

Omul care este îngâmfat nu mai este fără prihană şi păcatul în care trăieşte şi se complace este urmarea îngâmfării lui pe când cel neprihănit trăieşte prin credinţă. Persoana despre care mi-ai scris trebuie să se întrebe dacă este născută din nou, pentru că…

Cel născut din nou nu păcătuieşte

În Epistola I a lui Ioan scrie:

Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele; pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră. Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? (1 Ioan 5:1-5)

Şi mai spune:

Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. (1 Ioan 5:18)

Te sfătuiesc să mergi la omul despre care mi-ai scris şi să-i spui că prezenţa păcatului în viaţa lui şi dependenţa lui de acest păcat este un lucru care supără faţa lui Dumnezeu şi care dovedeşte că el ori nu a fost născut din nou ori nu trăieşte după îndemnurile Duhului Sfânt. Spune-i să nu se mai înşele cu gândul că păcatul este îngăduit în viaţa lui de Dumnezeu, să-şi revizuiască relaţia lui Dumnezeu  şi să şi-o pună în rânduială.

sursa: https://moldovacrestina.md/