"“Nu spun MULȚUMESC ca să nu fiu fățarnic”. Este biblică această afirmație?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Cu ceva vreme în urmă cineva mi-a zis: “Nu spun MULȚUMESC, pentru că nu vreau să fiu fățarnic”. Cred că acest gând poate apărea la fiecare din noi și va fi foarte benefic să scriu un articol la acest subiect.

În primul rând…

Mulțumirea sau lipsa ei arată starea inimii

 Biblia zice așa:

“Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cîntări de laudă și cu cîntări duhovnicești, cîntînd lui Dumnezeu cu mulțămire în inima voastră. Și orice faceți, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, și mulțămiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”(Coloseni 3:16-17)

 Mulțumirea trebuie să locuiască în primul rând în inimă. Domnul Isus a spus așa:

“Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căcidin prisosul inimii vorbește gura.”(Luca 6:45)

Gura vorbește din prisosul inimii noastre. Dacă inima ne este plină de recunoștință și mulțumire, aceasta se va vedea în vorbele și faptele noastre. Dacă inima ne este plină de amărăciune și nemulțumire, aceasta va ieși afară în vorbele și faptele noastre. Din prisosul inimii vorbește gura.

A spune MULȚUMESC este o atitudine exprimată în acțiune

Când Domnul Isus a vindecat pe cei 10 leproși în Luca 17, din ei doar unul s-a întors să mulțumească. Pentru acel lepros mulțumirea nu a fost doar cuvinte, ci o acțiune care, de fapt, a arătat o atitudine a inimii. El s-a întors din drumul lui, ca să vină și să cadă la picioarele Domnului Isus și să-I mulțumească. Deci, vedem că a fi mulțumitor este mai mult decât a spune doar “mulțumesc”. Este o atitudine, care se vede în fapte. Domnul Isus a spus că acel lepros care s-a întors și a mulțumit, de fapt, prin mulțumirea lui, el a dat slavă lui Dumnezeu.

Interesant că privind în Vechiul Testament, de foarte multe ori jertfele de laudă mergeau împreună cu jertfele de mulțumire. Deci, mulțumire este exprimată prin laudă. De altfel acesta este și înțelesul cuvântului “recunoscător” – cineva care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă cuiva recunoștință. Biblia ne învață să fim recunoscători când zice:

“Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, și fiți recunoscători.”(Coloseni 3:15)

Când apostolul Pavel era la închisoarea de la Roma, i-a scris lui Timotei că toți cei din Asia l-au părăsit, totuși Pavel, care s-a învățat să fie recunoscător, apreciază foarte mult atitudinea și acțiunile unuia din ucenicii săi, pe nume Onosifor. Pavel scrie despre el astfel:

“Domnul să-și verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mîngîiat, și nu i-a fost rușine de lanțul meu. Nu numai atît, dar, cînd a fost în Roma, m’a căutat cu multă grijă și m’a găsit. Dea Domnul să capete îndurare dela Domnul,,în ziua aceea“. Tu știi foarte bine cît ajutor mi-a dat el în Efes.”(2Timotei 1:16-18) 

Privind la exemplul lui Onisifor, vedem că recunoștința sa față de Pavel nu a fost doar o simplă exprimare în a spune “mulțumesc”. El și-a arătat recunoștința printr-o grijă deosebită față de învățătorul lui și când acestuia îi era greu și era în nevoie, el atunci a venit să-l mângâie. Interesant că în aceste versete vedem și inima lui Pavel. Primind ajutorul și mângâierea din partea lui Onisifor, el n-a ezistat să mulțumească. 

Mulțumirea este o deprindere care se învață

Nimeni nu se naște mulțumitor. Mulțumirea se învață. O inimă schimbată și curățită prin sângele Domnului Isus învață să fie mulțumitoare în primul rând lui Dumnezeu și apoi celor ce au avut un aport în viața lor. Pavel a scris despre sine:

“…m-am deprins să fiu mulțămit cu starea în care mă găsesc.”(Filipeni 4:11)

Mulțumirea este o deprindere și în fiecare zi o înveți.

Pavel le-a poruncit credincioșilor din Efes astfel:

“Curvia, sau orice altfel de necurăție, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sînt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulțămire.”(Efeseni 5:3-4)

Vreau să vă atrag atenția că aceste cuvinte de mulțumire nu erau doar la adresa lui Dumnezeu, ci trebuie să fie și între credincioși. Atunci când înveți cu adevărat să fii mulțumitor lui Dumnezeu, nu poți să fii nemulțumitor față de oamenii pe care Dumnezeu i-a folosit și îi folosește în viața ta ca să-ți facă bine.

Dacă Biblia ne poruncește: “Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile…”(1 Tesaloniceni 5:18), ceea ce înseamnă și bune și “rele” care au loc în viața noastră, atunci cum poți să uiți toate lucrurile bune pe care le-a făcut Dumnezeu prin oamenii lui? Cum poți să fii nemulțumitor? Aceasta, de fapt, arată starea inimii, căci din prisosul inimii vorbește gura.

Concluzie

Dragul meu, nu trebuie să spui MULȚUMESC nimănui, nici măcar lui Dumnezeu, dacă aceasta nu este starea inimii tale. În acest caz, un astfel de mulțumesc, da, este fățărnicie. Dar dacă inima îți este plină de nemulțumire, aceasta este o problemă gravă, tot atât de gravă ca și fățărnicia. De aceea să fim foarte atenți, pentru că Biblia ne avertizează că în zilele din urmă, “…oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie. (2Timotei 3:1-2)

Inima care nu este plină de mulțumire nu rămâne goală niciodată, ea neapărat va fi umplută cu alte lucruri, dar, din păcate, acestea nu-ți aduc bucurie nici ție și nici lui Dumnezeu. 

„Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.” Proverbe 15:15

sursa: https://moldovacrestina.md/