"Liturghia din perspectivă ortodoxă, mozaică și evanghelică"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Întrebare:

Mă interesează tema liturgiei. Din câte știu, biserica ortodoxă și evanghelicii consideră decalogul depășit (deoarece au fost reîntărite în Noul Testament). Aș vrea să știu, dar modul de închinare liturgic, adică vechi testamental este, deasemenea, o depășire sau mai este valabil și astăzi? De ce se deosebesc modurile de închinare, la ei – liturgia, la noi – predica?

Sfânta Liturghie este slujba principală și centrală a Bisericii Ortodoxe. Iată o definiție dată de preotul Ștefan Fotache:

Numele vine de la grecescul « leitourghia » care înseamnă slujbă, funcţie, activitate de interes public în serviciul poporului ( de la « leitos » – popor şi « ergon » – lucrare). Ïn limbajul occidental, prin liturghie se înţelege cultul general al Bisericii. În ortodoxie, Liturghia este slujba în cadrul căreia se reactualizează în biserică, în chip nesângeros, jertfa Mântuitorului Hristos pe Golgota prin puterea şi lucrarea Duhului Sfânt. La catolici această slujbă este numită « Missa ».

Decalogul nu abordează subiectul liturghiei ci ține de cele 10 porunci date de Dumnezeu poporului Israel la muntele Sinai. Nici Biserica Ortodoxă și nici creștinii evanghelici nu consideră decalogul depășit.

Cu privire la închinarea poporului Israel așa cum a fost lăsată de Dumnezeu în Vechiul Testament, aceasta a fost o umbră a lucrurilor viitoare și toate elementele din acea închinare indicau spre persoana și lucrarea Domnului Isus Hristos prin care a venit mântuirea pentru toți oamenii. Acea închinare din Vechiul Testament nu mai este valabilă și nici actuală pentru că Domnul Isus Hristos a venit pe pământ, s-a jertfit pentru păcatele noastre și prin credință în El, orice om poate avea acum acces la Dumnezeu Tatăl. Iată ce spune Epistola către Evrei în acest sens:

În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţaţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate? Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele. De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna. Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele, El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”, adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” Dar acolo unde este iertare de păcate nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. (Evrei 10:1-22)

Nu am înțeles la cine v-ați referit în ultima întrebare, la diferențele între cei ce se închinau în Vechiul Testament, sau între Biserica Ortodoxă și Bisericile Evanghelice? Presupun că ultima ați avut în vedere din moment ce ați spus că “la ei este liturghia și la noi predica”. Nu este chiar așa. Predica este o parte a liturghiei ortodoxe. De altfel, liturghia ortodoxă are trei părți și în partea a doua, întitulată “liturghia catehumenilor”  se predică și se explică pasaje din Biblie. În Bisericile Evanghelie se pune un mai mare accent asupra predicării și explicării Sfintelor Scripturi.

sursa: https://moldovacrestina.md/