"Îmbărbătează și fii îmbărbătat!"

Categorie: Raspunsuri biblice

Fiecare dintre noi are nevoie să fie îmbărbătat sau încurajat. Fără încurajare parcă ne pierdem din entuziasmul lucrării în care suntem implicați. Este cunoscut faptul că în sport, orice echipă, orice sportiv dacă are de partea lui suporteri care îl încurajează pasionat îl va împinge de la spate spre victorie. Scriptura nu lasă nici un dubiu asupra faptului că cei din familia lui Dumnezeu trebuie să se încurajeze unii pe alții. Acest lucru nu este lăsat la latitudinea noastră. De fapt este o poruncă.

Biblia spune să ne îmbărbătăm sau să ne încurajăm unii pe alții. Nu există scuze să nu ne încurajăm unii pe alții. Poate doar cei care din invidie și răutate sau dintr-un spirit rău de competiție nu apelează la încurajări. Mă gândesc la Apostolul Pavel, care a cunoscut valoarea încurajărilor și a îmbărbătărilor. Dacă urmărim epistolele lui, el, aproape întodeauna a folosit îmbărbătările. Celor din Corint le-a spus că îi mulțumeste lui Dumnezeu pentru ei, chiar dacă aceștia trăiau în multe probleme ce cereau urgent rezolvate. Bisericii din Colose le-a spus că îi mulțumește lui Dumnezeu și că se roagă neîncetat pentru ei, le laudă credința lor și dragostea pe care o au față de toți sfinții.

Iar Bisericii din orașul Filipi, își exprimă aprecierea lui față de ei. Creștinii din Tesalonic sunt încurajați și lăudați pentru “lucrarea credinței, osteneala dragostei și tăria nădejdii”. Vedem că Pavel a știut cum să aprecieze oamenii și să încurajeze, astfel aceștia au putut merge cu o dorință și mai mare înainte, chiar dacă grijile, persecuțiile erau cu ei. Dar faptul că au fost încurajați, le-au dat aripi ca să depășească orice obstacol.
Mai mult decât atât Apostolul Pavel a știut cum să încurajeze oamenii în mod personal. Mă gândesc aici la relația pe care a avut acesta cu Timotei, unde i-a fost încurajată credința, spiritul de consacrare și jertifire a lui Timotei.

Dacă vrei să fii încurajat fii un om care apreciezi și încurajezi pe alții. Nu te teme și nu te zgârci să încurajezi alte lucrări decât ceea pe care o faci tu. Lasă spiritul competiției la o parte și încurajează-i pe cei care sunt primii în fapte bune. Putem să îi încurajăm pe oamenii care fac bine prin cuvintele noastre, pe care Sfânta Scriptură ne spune că trebuie să fie condimentate cu har și sare, și încurajarea să fie potrivită cu învățătura sănătoasă. Încurajările pe care le faci pot lăsa urme adânci.

Mai putem încuraja oamenii prin acțiuni potrivite. Să nu ajutăm sau să încurajăm doar cu vorba dar și cu fapta. De multe ori aud fraza adresată de cineva cuiva care trece printr-un necaz: “dacă ai nevoie de ceva spune”. După mine este o încurajare goală, pentru că în momentele grele de obicei omul nu cere, iar dacă ai văzut nevoia, încurajează și cu fapta. Pentru că Biblia ne spune să ne iubim aproapele nostru ca pe noi înșine, și sunt sigur că ai dori și tu la rândul tău să fii încurajat altfel decât doar cu vorbe atunci când treci prin diferite crize. Prin urmare încurajează așa cum ai fi dorit tu să fii încurajat sau îmbărbătat.

Încurajează-i pe cei care te conduc în lucrările în care ești împlicat. Nu aștepta doar să fii tu cel încurajat și îndemnat. Gândește-te că și ei au nevoie ca munca și alergarea lor să fie apreciată și primită de sfinți. Iar ascultarea noastră împreună cu faptele vor aduce multă mângâiere și îmbărbătare celor care ne slujesc.
Iar dacă ne îndemnăm unii pe alții la dragoste și fapte bune, fii sigur că cei care te văd vor dori să ia exemplu tău și să îți urmeze faptele. Să învățăm să apreciem eforturile făcute de alții. Să nu ne fie frică să îi lăudăm pe cei care fac lucrurile ca pentru Domnul.

Nu te teme să faci galerie pentru alții. Prin urmare, să ne încurajăm și îmbărbătăm unii pe alții.

sursa: https://moldovacrestina.md/