"Fii un Instrument al mângâierii lui Dumnezeu"

Categorie: Raspunsuri biblice

Ultimii ani ne-au făcut mai conștienți de suferința care cuprinde fiecare localitate din lume. Nu este vorba doar de pandemie ci de fața reală a lumii în care trăim- boli, relații distruse, crize economice, disperare în fața nedreptății, sărăcie, deznădejde, vești despre războaie și moarte. În aceste situații omul ajunge ca un copil apăsat cu prea multă durere care așteaptă disperat mângâierea părintelui și brațele care vor aduce alinare.

Necazurile și suferințele sunt ca o introducere la mângâierea de care vrea să ne facă parte Dumnezeu. Este un prospect foarte îmbucurător, nu-i așa?

Săptămâna trecută, așa cum am făcut și în anul 2021, soțul meu împreună cu ucenicii de la grupul de Taekwondo au mers în orășelul Durlești pentru a vizita oamenii bătrâni care sunt singuri și le-au dus câte un dar și i-au încurajat prin mesajul Evangheliei. Câtă sărăcie și suferință. Împletite, acestea două aduc oamenii la disperare. Părăsiți și lăsați singuri oamenii în vârstă își așteaptă moartea într-o izolare chinuitoare. Mulți dintre ei cu lacrimi în ochi au primit cadoul cu produse alimentare și articole de igienă. Nu că ar fi ceva ieșit din comun, dar nu s-au așteptat că cineva se mai gândește la ei, că-i mai ține minte. Copiii i-au abandonat pe unii, alții cu multă durere au trebuit să-și înmormânteze ei fiii și fiicele. Vizita lui Tudor și a tinerilor a fost acea mângâiere pe care le-a adus-o Dumnezeu printr-o simplă vizită și prin cuvinte de îmbărbătare, printr-o rugăciune pentru ei. Nu scriu aceasta pentru laudă, ci pentru ca să vă motivez pe dvs., dragi cititori să vă lăsați folosiți de Dumnezeu pentru a aduce mângâiere în viața oamenilor care au parte de suferință și necazuri la moment. Prezența noastră într-o casă de suferință poate fi o mare mângâiere pentru cineva…

În perioada de față, studiem cu biserica Buna Vestire din Chișinău cartea 2 Corinteni din Sfânta Scriptură. Chiar de la începutul epistolei, apostolul Pavel vorbește mult despre mângâiere:

”Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere. Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi. Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.” 2 Corinteni 1:3-7

Indiferent de natura necazurilor – fizică sau spirituală (prigoane) – Dumnezeu este întotdeauna alături pentru a-Și manifesta Esența: Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri. Prin orice suferință, în toate necazurile noastre El ne mângâie, ca și noi să putem mângâia pe alții. Accentul nu se pune doar pe ceea ce avem noi de suferit, dar cum suntem noi echipați prin suferință pentru a putea mângâia pe alții care sunt în necaz. Doar când înțelegem efectul măreț al suferinței din viața noastră- doar atunci devenim un instrument al mângâierii lui Dumnezeu pentru alți oameni. Experiența noastră ne ajută să înțelegem prin ce trec alți oameni care trec printr-o boală grea, prin pierderea unui om drag, prin prigoane- ca să le putem sluji material, cu cuvinte de încurajare, și desigur prin Mesajul Evangheliei care aduce mângâiere sufletului trudit…

Mă gândesc la frații noștri din Uganda, care sunt refugiați, iar tot ce au în cel mai bun caz este o colibă din bârne, o podea din pământ și câteva haine pe ei. Mâncarea este un lux, medicamentele de câțiva cenți- un vis… Când a fost organizat iarmarocul de caritate în biserica noastră pentru frații sud-sudanezi, ne-am dat seama că dărnicia dintr-o inimă curată aici din Moldova ajunge o mângâiere pentru cineva la mii de km distanță, o mângâiere pe care o primesc cu recunoștință ca de la Domnul. Dar cel mai mult se bucură de Cuvântul lui Dumnezeu!

Să privim în casa noastră, în biserica noastră, în satul sau orașul nostru- cui aș putea aduce mângâiere din partea lui Dumnezeu: printr-un ajutor material, printr-o vizită cu vorbe de încurajare, prin mesajul Evangheliei. Să fim dornici că aducem mângâiere pentru sufletele chinuite și obosite de păcat cu cel mai important dar: vestea mântuirii și nădejdea vieții veșnice. Nu suntem în stare să acoperim toate nevoile din jurul nostru, dar fiecare poate face un pic pentru ca Dumnezeu să mângâie pe alții în suferințe.

”Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” Romani 15:4

Cea mai necesară mângâiere este cea a sufletului- nădejdea pe care o dau Scripturile. Pe lângă orice ajutor, să nu uităm să-I îndreptăm pe oameni la Dumnezeu- Părintele Îndurărilor și Tatăl oricărei mângâieri.
Domnul să ne ajute să ne rugăm la fel cum s-a rugat și Francisc de Assisi:

”Doamne, fă din mine un instrument al Iubirii Tale!
Acolo unde este ură, să semăn dragoste,
Iertare-acolo unde este rană,
Credință, acolo unde este îndoială,
Lumină, acolo unde este întuneric,
Speranță, acolo unde este disperare,
Și bucurie, acolo unde este tristețe!
O, Stăpâne Divin, ajută-mă:
Nu doar să fiu înțeles, ci să înțeleg,
Nu doar să fiu mângâiat, ci să mângâi,
Nu doar să fiu iubit, ci să iubesc…
Căci dăruind, primim,
Iertând, suntem iertați,
Și murind, ne naștem spre Viață Veșnică!”

sursa: https://moldovacrestina.md/