"Fericirea depinde de tine"

Categorie: Raspunsuri biblice

Cei mai mulţi oameni, dacă sunt întrebaţi despre relaţia lor de căsătorie îţi vor răspunde: „la noi este bine“. Mulţi cred că a spune că au o relaţie “normală” este suficient. Chiar cei care au o relaţie bună în căsătorie mărturisesc că de multe ori sunt iritaţi, frustraţi de partener, în relaţiile lor de căsnicie. Ceea ce nu realizează mulţi este că, atunci când vorbeşti despre căsătorie, expresiile „am probleme“ sau „este bine“ nu sunt suficiente. În căsătorie dragostea trebuie să crească odată cu trecerea anilor dar trebuie să înţelegi că, în orice căsătorie, se lucrează la a menţine o relaţie.

Majoritatea căsătoriilor încep să aibă probleme de la lucrurile minore; un telefon care trebuia să-l primească şi nu l-a primit, de la o dezordine pe birou, de la argumente în ce priveşte responsabilităţile etc. Nu lăsa ca lucrurile mici să întrerupă o relaţie care trebuie menţinută, printr-o dragoste continuă unul pentru celălalt. Aş vrea să împărtăşesc câteva din principiile pe care le practic pentru a menţine căsătoria şi relaţia mea cu Mia. Aceste principii ni le-am propus încă de la început.

O slujire fără pretenţii

În căsătorie este pericolul de a menţine o listă cu ceea ce ai făcut, cum ar fi: eu plătesc datoriile, eu spăl vasele, eu spăl rufele, eu fac baie copiilor. Fiecare are lista proprie. Aceste liste nu fac altceva decât să-ţi aducă aminte ţie cât de mult munceşti şi că celălalt “profită” de slujirea ta. În căsătorie toate lucrurile sunt împreună; din dragoste pentru celălalt, tot ce văd de făcut şi pot face, voi dori să fac. Contribuţia la bunul mers al căsniciei nu este sub formă de listă, ci este o dorinţa sinceră de a sluji celuilalt. În momentul în care te gândeşti ce face şi ce nu face celălalt, începi să devii frustrat şi să laşi gânduri de tulburare să te pătrundă, care vor afecta relaţia cu partenerul. Când începi să gândeşti: asta nu este drept, eu fac prea mult etc., laşi ca lucrurile şi slujirea ta, care a fost făcută din dragoste, să devină o piedică în creşterea dragostei.

Fericirea mea nu depinde de slujirea celuilalt

Cântecele şi mesajele pe care le auzi sunt, de obicei, „aceasta mă face fericit, el/ea mă face fericit“. Ceea ce se întâmplă în multe căsătorii este că partenerul pune presiune pe celălalt de a-l face fericit. S-ar părea că aşa este normal, dar, de fapt, responsabilitatea mea este să-l fac pe celălalt fericit. În caz contrariu începi să compari pe soţia ta cu o altă persoană, sau să judeci acţiunile ei: asta mă face fericit, asta nu mă face fericit. Atunci vei spune: dacă ea ar fi diferită în această acţiune, aş fi fericit, şi astfel aştepţi o continuă schimbare la celălalt. Vorbirea devine atunci: nu eu, ci ea este de vină. Chiar dacă partenerul doreşte să te facă fericit, ocazional, se vor întâmpla evenimente care te vor dezamăgi. Nu aş vrea să spun că partenerul de viaţă nu are un rol în fericirea ta, dar eu am înţeles că responsabilitatea mea este să fac eu fericit pe celălalt şi aceasta de fapt mă face fericit. Când viaţa nu răspunde visărilor sau gândirii mele, eu trebuie să mă ajustez, să văd lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu, în rolul şi chemarea dată mie. De multe ori alegerile pe care le facem în situaţii diferite sunt dificile, neconfortabile, dar aceste decizii trebuie să fie luate după voia lui Dumnezeu, în folosul celuilalt. Ascultarea de Dumnezeu îmi aduce fericire; această acţiune spune partenerului de viaţă că eu îl accept aşa cum este, îl iubesc pentru cine este şi nu neapărat pentru ceea ce face. Dintr-o dată şi eu sunt eliberat de aşteptări şi performanţa celuilalt, înţeleg că el poate să greşească, după cum şi eu pot să o fac, nu mă las condus de emoţii şi nu mă las dezamăgit în aşteptări, ci voi continua să zidesc relaţia mea pe baza dragostei, înţelepciunii, responsabilităţii şi cinstei care le voi da acelei aleasă să îmi fie parteneră de viaţă.

Acceptă slăbiciunile tale şi ale celuilalt

Poţi să iubeşti pe cineva foarte mult şi totuşi anumite lucruri simple să-ţi producă iritaţie. De exemplu: pasta de dinţi stoarsă la mijloc, lipsa de hârtie de toaletă, gunoiul nearuncat etc. Aceasta nu înseamnă că nu doreşti ordine şi ca lucrurile să fie aranjate frumos. Dacă laşi aceste lucruri să te irite de fiecare dată, aceste iritaţii pot duce la discuţii, care duc în continuare la ceartă, iar aceasta duce la amărăciune, care te întinează şi poate întina pe cei din jur. Atunci când nu ai aşteptări, ci încerci să faci rânduială fără să te laşi iritat, aceasta poate rezolva micile probleme mult mai uşor şi arată celuilalt că relaţia ta este mai importantă decât nişte lucruri care deranjează.

Discută cu partenerul toate lucrurile

Este trist când soţul sau soţia se ascund unul de celălalt, le este greu să ceară scuze, să recunoască când au greşit sau să-şi exprime sentimentele. Am auzit o dată o discuţie când soţia încerca să-şi ceară scuze soţului pentru că se simţea vinovată de faptul că a neglijat treburile casei. El nici măcar n-a băgat-o în seamă, nu s-a uitat la ea şi a ignorat-o. Privirea ei a rămas dezamăgită şi cu o inimă îngreunată. Din ce am înţeles eu este faptul că lui i-a părut bine că ea s-a simţit vinovată şi nu a ştiut cum să o ajute în această convorbire în care ea şi-a exprimat sincer simţămintele ei. O astfel de atitudine nu ajută la creşterea dragostei, ci la o agravare a problemelor. Fiecare din noi greşim şi, aşa cum dorim să fim iertaţi, tot aşa şi noi să acceptăm pe celălalt şi să îl iertăm. Acceptarea şi iertarea în relaţia de căsătorie este chiar o deprindere pentru că dragostea nu urmăreşte greşelile, ci le acoperă şi doreşte să ierte pe celălalt, în orice situaţie. Tandreţea, gingăşia, bunătatea, sunt acele lucruri de care are nevoie partenerul de viaţă, pentru a se simţi în siguranţă că este acceptat şi nu brutalizat verbal sau emoţional. O îmbrăţişare la momentul potrivit topeşte orice sentiment de reţinere sau închidere în sine. Orice acceptare în comunicare, în exprimarea sentimentelor este o excelentă oportunitate de a creşte în dragoste unul faţă de altul, de a arăta bunătate celuilalt. Prin aceasta înţelegi că şi tu ai nevoie de aceeaşi atitudine. Vrei să laşi întotdeauna comunicarea să rămână deschisă.

Pune timp deoparte pentru celălalt

Cu cât înaintez în vârstă, cu atât îmi dau seama că sunt mai copleşit de responsabilităţile vieţii şi de timpul care zboară. Neintenţionat mă trezesc că mă apuc de una, de alta, timpul zboară şi, dacă nu fac efort, şi timpul meu de părtăşie cu soţia, s-a dus. Din zi în zi văd că este mai important să am un timp pe care să-l petrec împreună cu partenera mea pentru a menţine o relaţie vibrantă. Oricât aş fi de ocupat îmi dau seama că trebuie să mă ajustez, să pun limite şi să pun bariere lucrurilor care îmi fură timpul şi ar putea să intervină în relaţia mea de dragoste cu aceea pe care Domnul mi-a dat-o să mă bucur şi cu care am dorit şi am aşteptat să fiu împreună toată viaţa. De acest lucru mi-am dat seama luna trecută când am împlinit 24 de ani de căsnicie şi am fost întrebat: gândeşte-te la un eveniment deosebit în căsătoria ta. M-am gândit că tot timpul m-am simţit bine şi plăcut cu soţia mea, dar, mi-am dat seama că nu mă gândesc destul la acest lucru.

Fii pozitiv în relaţia ta

Un alt pericol care poate interveni în relaţia soţ-soţie este de a fi încontinuu negativist, folosind expresii de tipul: “n-ai făcut, ai uitat, aşa eşti tu” etc. şi astfel te programezi singur să vezi lucrurile negativ, stare care va influența simţămintele tale şi, bineînţeles, şi ale celuilalt. Atunci când dragostea este motivaţia vorbirii şi atitudinii mele, nu am o atitudine egoistă că celălalt nu a făcut şi de aceea nu este bine, căci de fapt o atitudine negativă arată că celălalt este neglijent sau nu face bine ceea ce face. Evitând discuţii de genul acesta, de fapt şi eu am mai multă energie şi partenerul de viaţă priveşte responsabilităţile cu uşurătate, nu ca o performanță, ci ca o bucurie în a construi un cămin fericit, cu o bună comunicare, cu o dragoste care duce la zâmbete, la joacă, la bucurie, care te face să rămâi cu acel simţământ tineresc. Căsătoria este cel mai bun lucru care mi se poate întâmpla, este prietenie, armonie, nu văd nici un risc în ea, perseverez cu răbdare, cu bucurie şi cu dorinţa de a dărui şi a mă dărui şi orice primesc este o bucurie. De fapt eu aştept numai lucruri bune căci dragostea nu se gândeşte la rău. În fiecare zi înţeleg mai mult despre soţia cu care m-am căsătorit cum să-i satisfac nevoile, aşa cum mă îngrijesc pe mine, cum să îmbunătăţesc comunicarea, cum să o respect şi cum să mă dăruiesc, înţelegând inima ei dăruitoare, valoarea vieţii împreună şi satisfacţiile pe care le am pentru că sunt în această căsătorie.

sursa: https://moldovacrestina.md/`