"Este o judecată nedreaptă când îl mustri pe cel ce păcătuieşte?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Întrebare:

Cum comentați pasajele din Evanghelii in care Isus pe de o parte ne sfătuiește sa iertam aproapelui nostru de un număr nelimitat de ori, însa pe de alta parte ne zice sa-l mustram daca ne greșește. Asta înseamnă ca trebuie sa iertam, însa sa nu-l lăsam pe respectivul sa persiste in greșeala, e corect? Mai mult, el trebuie sa si ceara iertare ori sa recunoască greșeala când noi il mustram, nu? Nu înseamnă aceasta a judeca pe semeni, ceea ce ii este permis doar lui Dumnezeu? Aşi dori sa faceți un comentariu pe baza acestor versete daca puteți. Mulțumesc anticipat si Doamne ajuta!

Aşa este, Domnul Isus ne spune să-i confruntăm pe fraţii noştri care păcătuiesc ca să-i ajutăm astfel să se pocăiască şi să-şi repare relaţiile lor cu Dumnezeu şi cu oamenii. În acelaşi timp, Domnul Isus ne spune să iertăm, totdeauna şi pe toţi, aşa cum ne-a iertat El pe noi. Confruntarea nu înlocuieşte şi nu anulează iertarea.

Despre judecata nedreaptă

Nu orice judecată este greşită. Biblia vorbeşte despre judecată dreaptă pe care suntem datori să o facem şi despre judecată nedreaptă de care trebuie să ne ferim. De obicei oamenii se referă doar la următorul pasaj unde Domnul Isus a vorbit despre judecata nedreaptă şi a spus următoarele:

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7:1-5)

Adevărurile importante despre judecată din acesta pasaj sunt următoarele:

• Judecata este o măsură după care îl condamni pe cineva.
• Este nedrept să condamni pe o persoană atât timp cât tu eşti vinovat de aceleaşi păcate şi poate într-o măsură mai mare.
• Judecă mai întâi şi confruntă păcatul din viaţa ta şi apoi vei şti cum poţi ajuta pe alţii să confrunte şi să biruiască păcatul.
• Scopul judecăţii  drepte este şi trebuie să fie înlăturarea răului şi a păcatului.

Creştinii sunt datori să judece

Cel mai bine va fi să prezint întreg capitolul 5 al Epistolei I către Corinteni. Aşa vom înţelege mai bine datoria noastră ca şi creştini să judecăm şi să confruntăm pe păcătosul care se complace în păcat. Iată ce spune textul:

Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului. V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:1-13)

Din acest text vedem că:

• În Biserica din Corint un bărbat care se pretindea creştin trăia în curvie (incest) cu mama lui vitregă.
• Creştinii nu au judecat şi nu au luat nici o atitudine faţă de acest păcat şi faţă de păcătosul respectiv.
• Apostolul Pavel când a auzit despre curvarul din Corint, imediat a şi judecat lucrul aceasta şi a luat hotărârea ca un astfel de om să fie exclus din Biserică şi să fie dat pe mâna Satanei.
• Judecata Bisericii faţă de păcătosul acesta şi alţii care se pretind a fi fraţi (adică creştini) dar continue să trăiască în păcat se va manifesta prin întreruperea oricăror relaţii, nici la o masă cu ei  nu vor putea să stea creştinii.
• Este o datorie a creştinilor să judece pe cei din Biserică care se pretind creştini dar trăiesc în păcat şi să-i condamne dacă nu se pocăiesc.
• Creştinii nu trebuie să judece în acelaşi fel pe oamenii necredincioşi, ci să menţină relaţii cu ei şi să le vestească Evanghelia.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune ca să deosebim bine când suntem datori să judecăm şi când să nu judecăm.

sursa: https://moldovacrestina.md/