"De ce unii creştini se leapădă de credinţă?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Întrebare:

De ce unii oameni cred în Domnul Isus Hristos, se pocăiesc şi unii chiar şi se botează, dar după aceea se leapădă de credinţă şi se întorc înapoi să trăiască în păcat? Ce spune Biblia în acest sens? Care sunt pricinile şi ce putem face pentru aceşti oameni?

Da, este o realitate a zilelor din urmă şi Dumnezeu ne-a avertizat în această privinţă. Pricinile cred că sunt multe şi aici voi aborda doar unele din cele mai frecvente şi care sunt prezentate pe paginile Sfintelor Scripturi.

1. Nu înţeleg Cuvântul lui Dumnezeu

În vestita pildă a semănătorului, Domnul Isus a spus:

Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie; dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. (Matei 13:20-21)

Sunt aşa oameni care atunci când aud Evanghelia o cred şi o primesc  îndată, dar nu au rădăcină în ei, adică nu au o înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu suficientă ca să poată sta tari când vine prigoana sau necazul. Şi atunci când omul se pocăieşte, multe necazuri şi prigoane vin uneori peste el mai ales din partea membrilor familiei şi a celor apropiaţi lui. Trist este că aceşti oameni ajung să aibă aşa o frică pentru viaţa şi viitorul lor, încât nici nu caută să înţeleagă în profunzime Cuvântul lui Dumnezeu şi cum să stea tari în faţa acestor încercări prin care trec.

2. Îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor

Aceasta este o altă cauză prezentată de Domnul Isus în aceeaşi pildă a semănătorului când a zis:

Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor. (Matei 13:22)

Când zice îngrijorările veacului acestuia se referă la cei ce fac din împlinirea nevoilor materiale o prioritate mai mare decât nevoia creşterii spirituale. Ei vor să câştige bani, să-şi facă carieră, să-şi facă studii, nu ştiu ce alte realizări să mai facă şi îşi îndreaptă eforturile şi timpul lor în aceste direcţii şi nu fac o prioritate din creşterea în cunoaşterea lucrurilor sfinte. Este foarte tristă să fii în aşa o stare şi Domnul Isus în predica de pe munte i-a asemănat pe aceşti oameni cu păgânii, pentru că felul lor de gândire şi de trai seamănă cu cel al păgânilor.

În Epistola 1 către Timotei mai este scris:

Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. (1 Timotei 6:9-10)

Dorinţa de îmbogăţire este o ispită şi un laţ în care din moment ce este prins cineva, încep să lucreze în el multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care îl cufundă în prăpăd şi pierzare. Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor şi cei care se lasă atraşi şi conduşi în viaţă de iubirea de bani, mai devreme sau mai târziu vor rătăci de la credinţă şi singuri se vor străpunge cu o mulţime de chinuri.  Aceşti oameni singuri își fac viaţa mizerabilă. Şi trist este că unii din ei când se pocăiesc rezistă la persecuţiile pe care le au de îndurat din partea celor dragi şi a membrilor familiei, dar nu sunt înţelepţi ca să se ţină cât mai departe de iubirea de bani.

3. Dragostea pentru lumea de acum

Când descria situaţia sa înainte ca să fie executat, Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei astfel:

Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat la Tesalonic. Crescens s-a dus în Galatia, Tit în Dalmatia. (2 Timotei 4:10)

Dima a fost un colaborator al lui Pavel şi, se pare că a avut o frumoasă trăire şi experienţă creştină până la un moment când a lăsat inima sa să se îndrăgostească pentru lumea de acum. Lumea de acum încearcă continuu să ne seducă cu plăcerile care le promite şi unii creştini care nu veghează, se lasă seduşi încetul cu încetul. Şi am mai văzut că unii se întorc la plăcerile lumii de acum în care au trecut altădată, dar o fac sub pretext că se întorc la confesiunea din care au trecut, mai ales dacă în acea confesiune sunt tolerate acele plăceri păcătoase.

4. Lipsa învăţăturii sănătoase

Când le-a scris Efesenilor despre importanţa învăţăturii sănătoase în Biserică, Apostolul Pavel a arătat şi care sunt consecinţele lipsei acestei învăţături. El a scris astfel:

Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste. (Efeseni 4:11-16)

Deci, dacă este dată învăţătură bună în Biserică şi dacă conducătorii îşi fac bine slujba, atunci creştinii sunt desăvârşiţi în vederea lucrării de slujire şi cresc continuu ca să ajungă la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos. Dacă însă lipseşte această învăţătură, atunci rămân copii spirituali şi plutesc încoace şi încolo purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloace de amăgire.

5. Devin victimele prorocilor şi învăţătorilor mincinoşi

În Epistola 1 către Timotei Pavel a scris astfel:

Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. (1 Timotei 4:1-2)

Acelaşi adevăr l-a spus şi Apostolul Ioan:

Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi. (1 Ioan 4:1)

Cred că mai sunt şi alte pricini care îi fac pe oameni să cadă de la credinţă, dar cele mai frecvente sunt acestea. Invit cititorii să se expună la comentarii pe marginea acestei probleme iar pe cei care au rătăcit de la credinţă să se cerceteze şi să se întoarcă din inimă la Dumnezeu, ca să fie adevăraţi ucenici ai Domnului Isus Hristos.

sursa: https://moldovacrestina.md/