"Cum să scapi de egocentrism?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Întrebare:

Nu pot scăpa de egocentrism. Mă încurcă în relaţiile cu Dumnezeu. Cum sa scap de asta?

Ce este egocentrismul?

DEX-ul ne dă următoarea definiţie a cuvântului

EGOCENTRÍSM s.n. Atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, acordând o importanță exagerată propriei individualități; egotism. [< fr. égocentrisme, cf. lat. ego – eu, centrum – centru].

Smerenia – opusul egocentrismului

În Epistola către Filipeni, Apostolul Pavel a dedicat întreg capitolul 2 acestui subiect şi începe astfel:

Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. (Filipeni 2:1-4)

Conform acestor versete, ca să nu fii egocentrist trebuie:

• să nu faci nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă. Aceasta ţine de motivaţia omului şi Dumnezeu ne învaţă să nu facem nimic pentru a ne impune altora prin propria persoană
• să priveşti pe alţi mai presus de tine însuţi, şi ca să-ţi reuşească aceasta…
• să nu te uiţi doar la foloasele tale, ci şi la foloasele altora, adică să nu urmăreşti doar beneficiile tale ci şi ale altora, care sunt alături de tine

Dar, ce trebuie ca să te poţi purta astfel?

Să ai gândul lui Hristos

Aşa spune Apostolul Pavel în continuarea capitolului 2 din Epistola către Filipeni:

Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. (Filipeni 2:5-11)

Este necesar să ai gândul lui Hristos în inimă, adică atitudinea Lui, pentru că El n-a fost egocentrist, chiar dacă este pus de Tatăl Său în centrul universului şi într-o zi se vor pleca înaintea Lui orice genunchi al celor care sunt în ceruri, pe pământ şi sub pământ şi orice limbă va mărturisi că El este Domnul.

Învaţă de la oamenii care au gândul lui Hristos şi trăiesc pentru alţii. În acelaşi capitol 2 Apostolul Pavel prezintă exemplul a doi oameni care nu au fost egocentrişti.

Exemplul lui Timotei

Acesta a fost în tânăr care a crezut din toată inima în Domnul Isus şi şi-a dedicat viaţa slujirii altora în Evanghelie. Pavel scrie astfel despre el:

Nădăjduiesc, în Domnul Isus, să vă trimit în curând pe Timotei, ca să fiu şi eu cu inimă bună când o să am ştiri despre voi. Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtăşească simţirile ca el şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos. Ştiţi râvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei. Pe el, dar, nădăjduiesc să vi-l trimit, de îndată ce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile cu privire la mine. Şi am încredere în Domnul că în curând voi veni şi eu. (Filipeni 2:19-24)

Vedeţi ce frumos a trăit acest tânăr? Chiar dacă cei mai mulţi din vremea lui erau egocentrişti, pentru că umblau după foloasele lor şi nu după cele ale lui Hristos, el, Timotei, ca un copil cu tatăl său, a lucrat ca un rob împreună cu Pavel pentru înaintarea Evangheliei. Învaţă de la acest tânăr aşa cum şi el a învăţat de la învăţătorul său Pavel.

Ne mai relatează Apostolul în continuare şi…

Exemplul lui Epafrodit

Când Apostolul se afla în închisoarea din Roma şi biserica din Filipi au hotărât să-i trimit un ajutor, Epafrodit s-a oferit să facă această slujbă nu uşoară de a duce ajutorul din Filipi la Roma la Pavel. Sarcina nu a fost uşoară şi în drum s-a îmbolnăvit de moarte. Dar, mai bine să citim ce le-a scris însuşi Pavel Filipenilor despre el:

Am socotit de trebuinţă să vă trimit pe Epafrodit, fratele şi tovarăşul meu de lucru şi de luptă, trimisul şi slujitorul vostru pentru nevoile mele. Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toţi; şi era foarte mâhnit, pentru că aflaserăţi că a fost bolnav. Ce-i drept, a fost bolnav şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n-am întristare peste întristare. L-am trimis, dar, cu atât mai în grabă, ca să-l vedeţi şi să vă bucuraţi iarăşi şi să fiu şi eu mai puţin mâhnit. Primiţi-l deci în Domnul, cu toată bucuria; şi preţuiţi pe astfel de oameni. Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine. (Filipeni 2:25-30)

Epafrodit nu a fost egocentrist. Altfel ar fi rămas acasă să-şi caute de treburi. Dar el s-a gândit totdeauna la foloasele altora şi a simţit cu ei. Pentru că se gândea la Pavel a ales să se spună unui mare risc şi şi-a pus viaţa în joc ca să ajungă cu ajutorul până la Roma.

Domnul Isus să ne ajute ca să învăţăm de la astfel de oameni care au înţeles că esenţa credinţei în Dumnezeu este slujirea altora şi dăruirea pentru alţii.

sursa: https://moldovacrestina.md/