"Ce spune Noul Testament despre tradiție?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Articolul Cinci (5) adevăruri despre tradiția religioasă a stârnit mai multe discuții din partea cititorilor după care m-am văzut silit să mai scriu un articol pentru a prezenta învățătura Noului Testament despre tradiția religioasă.

Semnificația cuvântului tradiție în limba greacă

Cuvintele “datina bătrânilor” și “predanie” folosite în Biblia din limba română sunt traducerea cuvântului grecesc paradosis {par-ad’-os-is} care are următoarele semnificații:

1. a da, a da peste, predarea orașelor
2. ceva dat peste sau transmis prin cuvânt oral sau scris
3. tradiție prin instrucțiune, narațiune, învățătură

Cuvântul are un sens larg, dar, ca și oricare alt cuvânt, își trage semnificația din contextul în are este folosit. De aceea, să vedem rând pe rând toate pasajele din Noul Testament unde este folosit cuvântul tradiție.

”Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus şi I-au zis: „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.” Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre? Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea.” Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta l-am închinat lui Dumnezeu” nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” (Matei 15:1-9)

Din acest pasaj devin clare următoarele adevăruri despre tradiție:

• Datina bătrânilor este o invenție a oamenilor și sunt porunci omenești.
• Fariseii călcau porunca lui Dumnezeu în folosul datinei/tradiției lor.
• Isus învinuiește pe Fariseii pentru faptul că ei au desființat Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei lor.

”Fariseii şi câţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. – Fariseii însă şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. – Şi fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”; şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7:1-13)

Pasajul acesta descrie cu mai multe detalii cazul descris în Evanghelia după Matei și repetă aceleași adevăruri adăugând altele pe care le-am prezentat în articolul Cinci (5) adevăruri despre datina religioasă. În aceste două pasaje, Domnul Isus s-a referit cu exclusivitate în sens negativ la tradiția așezată de Farisei în poporul Israel. În continuare vom privi la felul cum este folosit acest cuvânt în epistolele din Noul Testament.

Când îi învață pe creștinii din Corint cum trebuie să se raporteze bărbații la femei în trupul lui Hristos și în căsătorie, el scrie:

Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat. (1 Corinteni 11:2)

Cuvântul tradus de Cornilescu învățăturile este același cuvânt paradosis, adică tradiție și Pavel nu se referă la ceva lăsat de alții, de bătrâni, de cineva din alte secole, ci de el însuși, adică la o învățătură care a fost data la început oral și apoi a fost scrisă și a devenit parte din Noul Testament.

Tocmai la tradiția ținută cu strictețe de Farisei și toți iudeii, a făcut referință Apostolul Pavel când a scris:

Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea; şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti. Dar, când Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe niciun om, nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. (Galateni 1:13-17)

Apostolul Pavel a fost însuflețit de râvnă nespus de mare pentru datina bătrânilor pe care o pune în contrast cu ziua când Dumnezeu a găsit cu cale să descopere în el pe Domnul Isus Hristos.

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. (Coloseni 2:8-10)

De data aceasta, Apostolul face referință la tradițiile religioase ale oamenilor în general și iar le pune în contrast cu Domnul Isus Hristos și ne avertizează că datina religioasă omenească prezintă un pericol pentru trăirea noastră cu Hristos din moment ce ne lăsăm furați sau amăgiți de aceste tradiții.

Acesta este textul la care fac des referință oamenii care pun tradiția la același nivel cu Sfintele Scripturi. Să le analizăm pe rând:

Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos. Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră. (2 Tesaloniceni 2:14-15)

Cuvântul tradus de preotul Dumitru Cornilescu învățăturile este același cuvânt din limba greacă paradosis, adică tradiția. Pavel numește aici tradiție Evanghelia pe care le-a propovăduit-o și învățăturile pe care le-a dat el creștinilor din Tesalonic prin viu grai pe când le-a predicat înainte și apoi prin epistola scrisă. În aceeași epistolă Apostolul Pavel mai folosește odată acest cuvânt când spune:

În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi. (2 Tesaloniceni 3:6)

Ce concluzii și-a făcut cititorul cu privire la tradiție în baza acestor pasaje din Noul Testament?

sursa: https://moldovacrestina.md/