"Ce înseamnă că puterea păcatului este Legea?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Întrebare:

Vă rog să-mi explicaţi expresia “și puterea păcatului este Lege”. Vă mulțumesc.

Această afirmaţie a făcut-o Apostolul Pavel în Epistola I către Corinteni când abordează subiectul învierii din morţi. El a scris astfel:

Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. (1 Corinteni 15:56)

Mai mult în acest pasaj nu face referinţă la Lege, aşa că este greu din acest text să înţelegem ce înseamnă că puterea păcatului este Legea. Dar, în Scripturi este scris că nici o prorocie din Biblie nu se tâlcuieşte singură, adică în afara contextului întregii Biblii şi deci, tot aşa este şi cu orice alte texte din Biblie, nu doar cu profeţiile. De aceea, ca să înţelegem ce înseamnă că puterea păcatului este Legea, trebuie să facem referinţă la Epistola lui Pavel către Romani, şi anume la capitolul 7, unde Apostolul explică în ce fel se raportează păcatul la Lege, adică la Legea Vechiului Testament care a fost dată poporului Israel prin Moise. Deci, în continuare voi scoate în evidenţă ce spune acest capitol 7 din Epistola către Romani ca şi explicaţie a faptului că puterea păcatului este Legea.

Legea aţâţă patimile păcatelor

Păcatul locuieşte în firea noastră pământească şi ea este coruptă de păcat. Legea aţâţă patimile păcatelor, cum este scris:

Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte. (Romani 7:5)

Am citit cândva despre o plantă otrăvitoare care a stat într-o grădină botanică mulţi ani fără să fie vreo avertizare pentru vizitatori. Administraţia într-o zi a realizat cât de periculos este şi au hotărât să pună o avertizare ca nu cumva cineva din greşeală să mănânce din acea plantă. Şi ce credeţi? În următorul an au murit 11 persoane? De ce? Au fost curioase doar? Biblia spune că aşa este şi cu Legea Vechiului Testament, ea aţâţă patimile păcatului care este în natura fiecărui om şi îl face să aducă roade pentru moarte.

Păcatul îşi ia prilejul din Lege

În continuare Apostolul Pavel a scris:

Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit. Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea. (Romani 7:7-10)

Legea este cea prin care ne este definit ce este bine şi ce este rău, ce este neprihănire şi ce este păcat. De aceea, Legea în sine este bună, dar firea noastră păcătoasă, din moment ce face cunoştinţă de ceea ce este păcătos, vrea să practice păcatul şi în felul acesta, păcatul foloseşte Legea ca şi prilej.

Prin Lege păcatul ne amăgeşte ca să ne omoare

Aşa scrie Cuvântul în continuarea acestui subiect:

Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. (Romani 7:11)

Astfel…

Păcatul se foloseşte de Lege ca să ne pricinuiască moartea

Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă. (Romani 7:12-13)

În continuare ne este relatată…

Mărturia personală a Apostolului Pavel

Ca să înţelegem cum Legea este puterea păcatului, Apostolul Pavel ne arată cum aceasta a lucrat în viaţa lui până când a devenit creştin.

Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului. (Romani 7:14-25)

Era o stare de disperare şi Apostolul se vedea nenorocit în această stare din care este imposibil pentru un om să iasă cu propriile puteri. Nu cumva te vezi şi tu nenorocit în această stare disperată?

Biruinţa asupra păcatului poate fi realizată doar în Hristos Isus

Iată cum ne prezintă  în continuare Apostolul Pavel această  biruinţă:

Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. (Romani 8:1-4)

Orice om care trăieşte în păcat şi este rob al păcatului trebuie să înţeleagă că dacă va încerca să respecte poruncile Legii Vechiului Testament nu-i va reuşi aceasta pentru că Legea nu oferă şi putere, iar păcatul foloseşte această lege ca să ne facă şi mai răi. Biruinţa asupra firii păcătoase este posibilă doar în Isus Hristos şi doar prin credinţă în El putem căpăta iertare pentru toate păcatele noastre şi să moştenim viaţa veşnică împreună cu toţi sfinţii. Porunca Legii este împlinită doar în cei care au Duhul Sfânt şi care trăiesc după îndemnurile Duhului Sfânt. Dumnezeu să ne ajute să trăim totdeauna după îndemnurile Duhului Sfânt.

sursa: https://moldovacrestina.md/