"Ce înseamnă că Domnul Isus „nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu”?"

Categorie: Raspunsuri biblice
 

Întrebare: Cum trebuie înțeleasă expresia „nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” din Filipeni 2:7?

Expresia „nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” apostolul Pavel a folosit-o ca să explice sfinților din Filipi cum să urmărească folosul altuia. Apostolul folosește exemplul Domnului Isus de smerenie și jertfire pentru binele altora ca să le dea un model practic cum să se smerească și să se uite nu doar la foloasele lor, ci și la foloasele altora.

Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină, și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. (Filipeni 2:1-8)

Când autorul spune că Domnul Isus nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, nu se referă la natura Sa divină, ci la poziția care o avea până la întrupare. La început, înainte de întrupare, Domnul Isus avea aceeași poziție ca și Dumnezeu-Tatăl, poziție la care El a renunțat pentru mântuirea noastră, luând o poziție de rob:

La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu… Și Cuvântul S-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har, și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl… Și noi toți am primit din plinătatea Lui, și har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. (Ioan 1:1; 14; 16-17)

Natura și esența divină Domnul Isus a păstrat-o și după întrupare. (Ioan 5:17-18; 10:30-33)

Contextul capitolului doi din Filipeni ne arată că Domnul Isus a renunțat la poziția Sa, adică, S-a dezbrăcat de Sine Însuși la întrupare: “El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om...”

La Evrei 2:9 ni se spune că prin întrupare, Domnul Isus a luat o poziție chiar mai prejos de îngeri:

Dar pe Acela, care a fost făcut „pentru puțină vreme mai pe jos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă și cu cinste”, din pricina morții, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți. (Evrei 2:9)

Din acest text vedem că smerirea Domnului Isus Hristos până la moarte a fost urmată de slavă și cinste la fel ca și în textul de la Filipeni 2.

De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de supt pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. (Filipeni 2:9-11)

Chiar dacă după moartea Sa Domnul Isus a fost înălțat nespus de mult, la poziția Sa inițială El nu se va întoarce niciodată:

În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii supt picioarele Sale. Vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înțelege că afară de Cel ce I-a supus totul. Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. (1 Corinteni 15:24-28)

Când am citit prima dată aceste rânduri și am realizat prețul mare pe care l-a plătit Domnul Isus pentru mântuirea noastră, am rămas copleșită de dragostea Lui pentru noi: El a renunțat pentru veșnicii la poziția Sa egală sau “deopotrivă” cu Dumnezeu-Tatăl. Aceasta ne face să înțelegem și mai bine cât de greu a fost Domnului Isus “să Se dezbrace de Sine Însuși și să i-a chip de rob”, având în vedere că El avea să renunțe la această poziție pentru totdeauna.

Deci, expresia “nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” înseamnă că Domnul Isus nu S-a ținut de poziția Sa egală cu Dumnezeu-Tatăl, ci a renunțat la această poziție pentru a veni în lume și ne mântui prin jertfirea trupului Său.

Scriind aceste rânduri, mi-am amintit de cuvintele psalmistului David:

Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el, fiul omului ca să iei seama la el? Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece. Pleacă cerurile, Doamne, și pogoară-Te! (Psalmul 144:3-5a)

Dumnezeu a pogorât pe pământ și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, ca să-și curățească un popor, care să fie plin de râvnă pentru fapte bune. (Tit 2:14)

Domnul Isus nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci a lepădat cerul și a locuit printre noi și ne-a slujit: a învățat noroadele, a spălat picioarele ucenicilor, care în aceeași noapte aveau să se lepede de El și El știa lucrul acesta, Și-a dat viața pentru lume, chiar și pentru cei care strigau „răstignește-L!”. El a înviat și a fost înălțat mai presus de orice nume, dar în poziția Sa inițială deopotrivă cu Dumnezeu-Tatăl nu S-a întors și nu se va mai întoarce niciodată. Dar cum uibim noi pe cel de lângă noi? Ne împiedică poziția să-i dăm o mână de ajutor vecinului, unui trecător, unui coleg de serviciu sau de facultate? Sau poate părinții te-au supărat cu ceva și de ani de zile nu le mai treci pragul și nu te mai interesezi de ei? Poate nu știi dacă mai trăiesc și dacă mai trăiesc nu știi în ce condiții trăiesc?  Domnul să ne ajute să ne lepădăm de sine însuși, să ne luăm crucea și să-L urmăm!

sursa: https://moldovacrestina.md/