Vremuri grele

Vremuri grele

2 Timotei 3:1-5

„Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie,

fără dragoste frățească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine,

vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu,

având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia.”

Nu este ascuns în Cancelaria vreunui Prim Ministru și nu este necunoscut faptul că lumea întreagă trăiește o vreme a descurajărilor, a deznădejdilor și se întreabă: ce va fi, cum va fi, cum vom ieși din teama care ne-a cuprins, sau din vâltoarea valurilor care vin unul după altul.

Chiar și Biblia vorbește despre valuri care vin, chemându-se unul pe altul și despre popoare întregi care se cutremură la vuietul apelor.

Am ajuns vremea în care împărățiile se clatină, neamurile se frământă și fiecare conducere de țară caută supremația.

Lumea a ajuns o junglă!

În aceste condiții, Împărăția lui Dumnezeu trebuie să stea neclintită ca o stâncă de veacuri, iar poporul Domnului trebuie să stea liniștit la adăpostul aripilor Împăratului care guvernează deasupra tuturor.

Este adevărat că și noi suntem oameni cu slăbiciuni și țărână neputincioasă, dar avem în cer un Tată care zilnic ne poartă povara, de aceea ne ridicam degrabă din starea de temere, ne punem nădejdea în Domnul care ne-a promis că nu ne va lăsa cu nici un chip.

Chiar dacă zilele din urmă sunt zile grele, poporul Domnului este mai mult decât biruitor pentru că Însuși Domnul luptă pentru el.

Pentru lume, sunt ca și zilele din vremea lui Lot (Luca 17:28), când oamenii mâncau, beau, se însurau, se măritau, construiau, dar pe toate le făceau fără frică de Dumnezeu.

Într-un cuvânt: se destrăbălau!

La fel lumea de astăzi, se îndreaptă cu pași repezi spre nimicire adâncindu-se tot mai mult într-un haos și într-un întuneric spiritual.

2 Petru 2:7-8 „Și dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viața destrăbălată a acestor stricați (căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite).”

Pentru Lot și familia sa, Domnul Dumnezeu a trimis îngerii să-l scoată din cetatea sortită nimicirii. Pentru noi, Dumnezeu Tatăl, L-a trimis pe Însuși Fiul Său să ne salveze din mijlocul acestui neam care s-a făcut urât înaintea lui Dumnezeu. Dar lumea nu L-a primit! Lumea nu are nevoie de Isus!

Pentru lume, Dumnezeu este o ființă abstractă, sau o „entitate” nedefinită, care nu se implică în viața pământească...

Lumea consideră Împărăția lui Dumnezeu ca un mit, sau o legendă, o invenție a unor oameni „slabi”.

Este scris: „În vremurile din urmă oamenii vor fi batjocoritori, hulitori; mulți se vor lepăda de credință.”

Dar tot ce se întâmplă în zilele noastre (zilele din urmă, după cum spune Scriptura), a fost cunoscut de către Domnul Dumnezeu în preștiința Sa și ni le-a lăsat scrise pentru ca noi, în vremurile acestea când vedem cu ochii de carne cum se apropie judecata lui Dumnezeu, să ridicăm privirile spre cer, ca să ne vină de la El ajutorul și înviorarea; ca să ne putem duce mântuirea până la final cu frică și cutremur.

Ce ne spun cuvintele acestea: „…zilele din urmă…?” Ne spun că pentru Biserică, mai este încă o vreme de har lăsată de către Domnul Dumnezeu spre pocăință. Sunt zilele în care se mai aude strigarea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”

Debarasați-vă de tot ce este lumesc!

Scoateți degrabă lumea din Adunările Domnului pentru că sfârșitul „vremurilor” este foarte aproape!

Maranata! Vine Mirele și nu ți se va auzi glasul strigând: Doamne, Doamne din mijlocul dezmățului și al păcatului lumii.

Mirele îți va auzi glasul, numai dacă te vei separa de lume.

„Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.”

Se aude tot mai tare „vuietul” prăpădului care vine peste lumea fără nădejde.

În toată frământarea și în toată agitația care este astăzi, lumea aceasta își așteaptă cu înfrigurare sfârșitul; dar în contrast cu lumea, Biserica Domnului Îl așteaptă pe Mire, după cum spun versurile unei cântări: /„Noi așteptăm pe Domnul Isus când vine…”/ De aceea suntem încrezători că dincolo de vremurile grele, dincolo de felul deșert al comportamentului oamenilor având doar o formă de evlavie, totuși cei ce vom rămâne tari pe „Stâncă”, ne vom întâlni cu Isus pe care Îl iubim, Îl dorim și Îl așteptăm cu dor.

În zilele din urmă „oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie,

fără dragoste frățească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine,

vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu,

având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.”

Pentru toți aceștia, care fac parte din Adunare, strigarea lui Dumnezeu este aceasta:

Veniți-vă în fire!

Lăsați păcatul! Despărțiți-vă de practicile lumii!

Pocăiți-vă până încă mai este har! Cine are urechi, să audă!

Domnul, Dumnezeu să dea biruință!