Doamne, ce se întâmplă?

Doamne, ce se întâmplă?

Psalmul 3:1-5

„Doamne, ce mulți sunt vrăjmașii mei! Ce mulțime se scoală împotriva mea!

Cât de mulți zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu! “

Dar, Tu, Doamne, Tu ești scutul meu, Tu ești slava mea, și Tu îmi înalți capul!

Eu strig cu glasul meu către Domnul, și El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.

Mă culc, adorm, și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu.”

David era uns împărat și domnea de multă vreme peste Israel, când s-a ridicat fiul său împreună cu o ceată de nelegiuiți împotriva sa.

Citind faptele acestea în Scriptură, după ce l-ai cunoscut pe Dumnezeu și l-ai primit pe Domnul Isus ca Mântuitor, după ce ai primit din partea Lui atâtea făgăduințe, nu se poate să nu te întrebi:

Doamne, ce se întâmplă?

De ce îngădui suferințele peste mine?

De ce este atâta ură și atâta vrăjmășie în jurul meu?

Poate că nu am înțeles ceva în toată relația aceasta pe care trebuie să o am cu Domnul?

Este posibil!

Poate umblarea mea nu este după voia Domnului!

Și lucrul acesta este posibil!

Suntem de multe ori zdrobiți de împrejurări, loviți de boli, de lipsuri, de nevoi, de necazuri și parcă promisiunile lui Dumnezeu sunt tot mai îndepărtate.

De atâtea ori ne uităm cu îngrijorare spre ziua izbăvirilor, dar parcă este tot mai departe, tot mai greu de zărit.

David era bulversat de toate întâmplările din viața sa și striga către Domnul: „Dumnezeule, fă-mi dreptate, prin puterea Ta.” Versetul 1b.

De data aceasta David a strigat către Adonai, Dumnezeul Atotputernic. Eu nu mai pot să fac nimic, dar Tu poți totul Doamne, pentru că Tu ești Atotputernic. De Tine ascultă valul și furtuna, la glasul Tău se cutremură munții și se despoaie cedrii Libanului.

Uneori, însă Domnul Dumnezeu ne lasă să trecem prin anumite momente și împrejurări grele ale vieții ca să ne putem da seama de două lucruri:

mai întâi să ne dăm seama cine sunt adevărații noștri prieteni și, în al doilea rând, să ne dăm seama cine sunt adevărații noștri potrivnici. În același timp devine mai limpede un aspect, anume că, întotdeauna, în Adonai găsim un sprijin și un ajutor, El nu-și astupă niciodată urechile atunci când credinciosul strigă către El.

Psalmul 3:4 spune: „Eu strig cu glasul meu către Domnul și El, Yahwe, El Elohim, Adonai, Dumnezeul cerului și al pământului, îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt. El mă va restaura, Își va înnoi legământul față de mine și mă va ajuta, pentru că este Dumnezeu.

În zilele bune ale lui David, atunci când tot poporul era adunat în jurul lui bucurându-se de pace, el nu și-a dat seama și nu a putut să vadă că în mulțimea dimprejurul său erau mulți împotrivitori pe care el îi considera prieteni.

Când în sfârșit și-a dat seama, a putut să exclame în Psalmul 3:1 „Doamne, ce mulți sunt vrăjmașii mei și ce mulțime se scoală împotriva mea!”

Este demoralizant să crezi că ești înconjurat de oameni de bine și de prieteni și să constați apoi că de fapt mulți din cei ce te înconjoară nu sunt tocmai de bună credință.

În Psalmul 41:9, tot David spune: „Chiar și acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, ridică și el călcâiul împotriva mea.”

Așa sunt oamenii fără de Dumnezeu: Astăzi te sărută și mâine te vând pentru nimic.

Versetul 3 „Căci niște străini s-au sculat împotriva mea, niște oameni asupritori vor să-mi ia viața; ei nu se gândesc la Dumnezeu.”

David știa însă un lucru pe care mulți nu-l înțelegeau, tot așa cum sunt și astăzi mulți oameni care nu-l pricep și anume faptul că el, ca și noi astăzi, avea un Dumnezeu Atotputernic, Adonai, Dumnezeul cerului; El este de partea copiilor Săi.

În versetul 8, spune psalmistul: „La Domnul este scăparea mea.”

Nu în mulțimea oamenilor, nu în mulțimea sfătuitorilor, nici în mulțimea prietenilor, ci la Domnul este scăparea mea.

De fapt, secretul biruinței stă într-o viață de rugăciune și de credință în Domnul, Dumnezeul Cel viu.

„Eu strig cu glasul meu... ”

David spune în Psalmul acesta: de acum nu mă mai bazez pe altcineva, ci voi striga chiar eu către Domnul. „Voi striga chiar cu glasul meu.” pentru că oamenii pot să fie înșelători. Mulți se dau prieteni și la urmă se dovedesc a fi adversari.

A striga însă nu înseamnă întotdeauna a ridica glasul, nu înseamnă a țipa, ci înseamnă a stărui în rugăciune. A striga către Dumnezeu înseamnă a nu te lăsa copleșit de nimic din ceea ce te înconjoară, fie oameni, fie lipsuri de tot felul, fie nevoi, dorințe sau chiar boli grele.

A striga către Dumnezeu înseamnă să te încrezi în El, necondiționat. Versetul 3 „Dar, Tu Doamne, Tu ești scutul meu, Tu ești slava mea, Tu îmi înalți capul.”

Când mă încred în Tine Doamne, nu mai umblu cu capul plecat ca un pipirig. Nu mă mai poate doborî la pământ întristarea și nici povara necazurilor, pentru că Tu ești scutul meu, tăria mea, sprijinitorul meu. Adonai! Dumnezeul Atotputernic.

Saul și-a dat seama că zilele lui pe tron ca împărat al lui Israel sunt numărate, tocmai de aceea s-a ridicat cu toată puterea să-l distrugă pe David, omul pe care Domnul Dumnezeu îl unsese împărat pe tronul lui Israel în locul său.

La fel face cel rău, astăzi când știe că mai are puțină vreme; s-a ridicat împreună cu tot iadul și a pus la bătaie tot arsenalul de luptă împotriva oamenilor de pretutindeni, dar în mod special împotriva creștinilor. Intră fără rușine în casele credincioșilor ca să strice relațiile bune dintre soți și dintre părinți și copii. Dar intră cu nerușinare și în Biserică, cu aceleași scopuri ucigașe.

La întrebarea: Ce se întâmplă Doamne?

Răspunsul este acesta: Satan s-a ridicat ca un leu să rupă, să distrugă în mod special credința și pe cei credincioși.

Noi astăzi nu suntem înconjurați de oameni nelegiuiți și de răufăcători ca și David, dar suntem înconjurați de către puterile întunericului, mult mai periculoase. Tocmai de aceea, avem nevoie mai mult ca oricând de izbăvire din partea lui Dumnezeu.