Vrei să-L vezi pe Dumnezeu?

Vrei să-L vezi pe Dumnezeu?

Matei 5:8

Domnul Isus, ne oferă „cheia” cu care putem deschide cerul ca să-L vedem pe Dumnezeu: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”

Fericirea omului nu stă în umblarea pe pământ prin locuri exotice și nici în lucrurile frumoase oferite de viața aceasta, ci mai degrabă fericirea stă în nădejdea răsplătirilor care urmează „dincolo”.

Tot așa cum Domnul Isus a dorit foarte mult să Se întoarcă acasă, în splendoarea cerului, tot la fel nu trebuie să adunăm nimic de pe pământ în inimă, ci să ne dorim foarte mult cerul. Acolo este fericirea adevărată, lângă Fericitul nostru Tată, Domn și Dumnezeu.

Dincolo de categoriile de oameni fericiți, adică: cei săraci în duh, cei blânzi, cei ce plâng, și așa mai departe, Domnul Isus prezintă o viziune totală asupra valorilor Împărăției lui Dumnezeu, unde blândețea, dragostea și curăția de inimă, sunt mai valoroase decât orice alt lucru de pe pământ.

De asemenea, Domnul Isus face o promisiune frumoasă adresată celor care au inima curată!

O inimă curățită în sângele jertfei Domnului Isus Cristos, poate intra într-o relație apropiată față de Dumnezeu și prin credință, Îl poate vedea, Îl poate simți, Îl poate înțelege.

Însă promisiunea Domnului Isus are o dublă semnificație: prima este cu privire la acest pământ, unde putem beneficia de binecuvântările Tatălui dacă Îi rămânem credincioși; și a doua este în gloria cerească, unde Îl vom vedea față în față.

1 Ioan 3:2: „Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este.”

Mulți oameni întreabă, retoric, unde a fost Dumnezeu atunci când s-a întâmplat necazul, accidentul, sau nenorocirea. Răspunsul este foarte simplu: Domnul Dumnezeu este întotdeauna pe tronul Său. El este „acolo” și când se întâmplă nenorocirea, este „acolo” și când toate lucrurile sunt frumoase și bune. Diferența o face omul care Îl caută pe Dumnezeu numai la greu; însă dacă nu Îl cauți atunci când ești bucuros și fericit, când toate lucrurile îți merg bine, s-ar putea ca Domnul Dumnezeu să nu Se lase găsit…

Există în lumea aceasta chei speciale cu care poți să deschizi încuietori sofisticate; și sunt sisteme electronice pe care le poți descuia cu parole, sau cu cifru. Dar poarta cerului nu o poate descuia nici predica, nici predicatorul și nu o poți deschide cu legitimația de pastor, sau de diacon; poarta cerului o poți deschide numai cu o inimă curată, predată cu totul Domnului Dumnezeu. Și lucrul acesta nu este o părere a unui om, nici teoria vreunui teolog, ci este cuvântul Scripturii: „…cei cu inima curată…”

Pe Dumnezeu nu-L poți vedea cu ochii aceștia de carne păcătoși; pe Dumnezeu Îl vei vedea numai dacă te lepezi de orice răutate, de orice clevetire, de orice judecată. Adică trebuie să ai o inimă, curată, neîmpărțită și în ea să locuiască Isus ca Domn.

Domnul Isus, înviat din morți, a ieșit pe drumul spre Emaus, în întâmpinarea celor doi ucenici atunci când erau cel mai greu încercați și întristați în inima lor.

Cu toate că moartea fusese nimicită și păcatul șters, Domnul nu S-a retras departe de neamul de oameni care-L trădase. Înviat din morți, a luat încă odată chip de om, S-a îmbrăcat în veșminte omenești și a cercetat inimile îndurerate ale celor ce au crezut în El. Lucrul acesta Îl face de fiecare dată când copiii Săi sunt încercați, într-un fel sau altul, venindu-le în ajutor.

Ucenicii, împreună cu poporul iudeu, trăgeau nădejde că Isus va elibera poporul Israel de sub stăpânirea romanilor. Speraseră că Pilat va fi detronat și romanii scoși din țara lor, dar Pilat era tot la putere, iar Isus era „mort”.

Speranțe rămase neîmplinite, pentru că Dumnezeu nu a făcut ce și-au dorit ucenicii.

De câte ori nu suntem „tulburați” până la „durere”, pentru că avem speranțe neîmplinite!

Oamenii își doreau ca Isus să Se instaureze Împărat și să elibereze Israelul, dar El știa mai bine care era misiunea Lui pe pământ.

A „refuzat” să elibereze Israelul de sub stăpânirea romană, alegând în schimb, cu prețul vieții Sale, să ofere întregii omeniri eliberarea de sub robia păcatului.

Datorită lucrării și a jertfei Sale, noi suntem liberi față de păcat. Ar trebui să ne bucurăm de ceea ce a făcut Isus și de ceea ce face în continuare pentru noi. El lucrează și astăzi, nu întotdeauna ceea ce ne dorim, ci face totdeauna ceea ce trebuie și ceea ce este bine pentru fiecare.

Dacă ne rugăm pentru vindecare, iar El spune, fără cuvinte, să învățăm smerenia prin suferință, nu ne bucurăm, știu lucrul acesta din experiență. Dacă ne rugăm pentru lucrurile pământești, iar El ne spune să le prețuim pe cele cerești, duhovnicești, nu suntem fericiți și acceptăm cu greu voia Lui.

Dar credința presupune convingerea că Dumnezeu știe mai bine decât noi cum stau lucrurile și ne va ajuta să ieșim cu bine din încercări. Nu uita, prieten drag, dezamăgirea și suferința sufletească apar din cauza neîmplinirilor pe care le așteptăm în viață.

Domnul nu dezamăgește și nu înșală niciodată pe nimeni. El a pus temelia unei lucrări de amploare pe pământ, aceea de a schimba mentalitatea și așteptările oamenilor.

În drumul spre Emaus, Domnul Isus le-a spus ucenicilor o „poveste”, dar nu una oarecare. Le-a împărtășit „povestea” lui Dumnezeu și planul Lui de răscumpărare pentru oameni.

A început de la Moise, și de la toți proorocii, le-a tâlcuit în Scripturi ceea ce era cu privire la El. Luca 24:27. De fapt, acesta este „miezul”, esența învățăturii pe care o găsim în Scriptură: originea, divinitatea și lucrarea de mântuire a Domnului Isus pentru noi, oamenii păcătoși.

„Leacul” Domnului Isus pentru inimile frânte este „povestea” lui Dumnezeu, începută cu Moise și sfârșită cu El Însuși.

Trebuie să ai răbdare și să-L lași pe Dumnezeu să-ți readucă aminte faptul că El este în controlul tuturor lucrurilor. Când celor doi ucenici li s-au deschis ochii și L-au cunoscut... au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?" Luca 24:32.

În cuvântul Său, sau în „povestea” Scripturii, Domnul Dumnezeu îți deschide ochii inimii ca să-L poți vedea, să-L poți asculta când îți vorbește și să poți împlini voia Lui.

Pentru aceasta însă, trebuie să ai inima curățată, spălată în sângele vărsat la Golgota, fără răutate, fără resentimente…