Vrei să-L cunoști pe Isus?

Vrei să-L cunoașteți pe Isus?

Ioan 1:35-39

„A doua zi, Ioan stătea iarăși cu doi din ucenicii lui. Și pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”

Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, și au mers după Isus.

Isus S-a întors; și, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutați?” Ei I-au răspuns: „Rabi (care tâlmăcit, însemnează: „Învățătorule”), unde locuiești?” „Veniți de vedeți”, le-a zis El.

S-au dus și au văzut unde locuia; și în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.”

Domnul Isus Cristos nu ne oferă o moștenire pe pământul acesta plin de silnicie, ci ne-a promis un loc în cer acolo unde locuiește El. De aceea Cuvântul Sfânt ne îndeamnă în Coloseni 3:1 „Să umblați (adică să căutați cu sârguință, cu înflăcărare, să umblați neobosiți), după lucrurile de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu.”

Este dovedit faptul că oricine vrea să-L caute pe Domnul și să primească jertfa mântuitoare de la Cruce trebuie să-și ridice privirea în sus, spre cer, pentru că Domnul șade la dreapta Tatălui pe scaunul ceresc de domnie, pentru că de la El ne vine iertarea, mântuirea și izbăvirea.

Dar Domnul poate fi găsit oriunde sunt adunați doi sau trei în Numele Lui, pentru că El este întotdeauna, conform făgăduințelor Sale din Matei 18:20, în mijlocul lor.

Pentru lume, Domnul Isus este ascuns și nu pentru că El nu vrea să Se facă cunoscut, ci pentru că mulți, foarte mulți oameni nu răspund chemării pe care El o face cu atâta duioșie, de două mii de ani: „Veniți de vedeți”.

Încă mai trăim vremuri de Har, când glasul ceresc se mai aude pe toate meridianele, pentru cei ce au urechi de auzit: „Veniți de vedeți!”

Tot la fel ca și pe Toma, Mântuitorul te cheamă să-ți pui mâna în rana din coasta Sa și degetul în rănile din palmele Sale și te îndeamnă să fii credincios și nu necredincios.

Pentru cei ce Îl caută cu toată inima, Domnul Isus Se lasă găsit, ba încă Se descoperă în toată frumusețea Lui de Dumnezeu.

Timp de aproximativ trei mii cinci sute de ani, începând din Grădina Edenului, Domnul Dumnezeu a vorbit omului în multe feluri, chemându-l aproape de El cu dragoste, cu blândețe, sau alte ori chiar cu glas mai aspru.

Dar a venit o vreme când brusc, glasul lui Dumnezeu nu S-a mai auzit. Și timp de aproximativ patru sute cincizeci de ani de la strigarea pe care a făcut-o prin ultimul prooroc al Vechiului Testament, Maleahi, și până la venirea lui Mesia în lume, în Noul Testament, a fost o tăcere care a dat fiori celor ce Îl așteptau.

Atunci când tace Dumnezeu, se lasă întristarea, începe durerea, și necazul se răspândește peste popor. Când tace Dumnezeu, se lasă întunericul spiritual și pedeapsa Sa apasă greu pe umerii lumii. Dar în același timp, tăcerea lui Dumnezeu ne învață îndelunga răbdare și apropierea de El cu credință.

Prin vocea Fiului, Domnul Dumnezeu strigă din nou de două mii de ani neîncetat către oamenii de pretutindeni: Pocăiți-vă! Dar lumea nu vrea să audă.

Mai bine ascultă „manele” și orice altceva, numai cuvintele vieții nu le ascultă.

Pentru lumea aceasta îndărătnică, atunci când Domnul va vorbi din nou, o va face ca Judecător și nimeni nu se va putea dezvinovății pentru necredință.

În curând, cuvintele chemării Sale vor răsuna din nou: „Veniți de vedeți”, dar de data aceasta într-un mod diferit și glasul chemării Sale va fi auzit doar de cei care au fost mântuiți prin jertfa de la Cruce.

Domnul Isus, cu glasul Său de Dumnezeu, îi va chema pe toți răscumpărații Săi în casa Tatălui, și oricine va auzi strigarea va merge să vadă unde locuiește Isus în slavă și va rămâne cu El nu o zi, nici un an sau zece, ci pentru veșnicie.

Nu vrei să fii și tu acolo, prietene iubit, „La masa sfântă, Sus pregătită?”

Nu ai vrea să guști din rodul pomului vieții și din bunătatea lui Dumnezeu și apoi să-l întrebi pe Adam de ce a refuzat o asemenea ofertă minunată, pe când era în Eden, și de ce a preferat să guste din pomul aducător de moarte?

Biblia ne relatează faptul că doi oameni osteniți și însetați s-au întâlnit la o fântână.

Unul era însetat să facă voia lui Dumnezeu, iar celălalt era însetat în trup și s-a dus să scoată apă din fântână.

Este vorba despre Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul omului, care părăsise Iudeea și Se îndrepta spre Galileia, nu pe drumul obișnuit, ci prin Samaria; pentru Mântuitorul, lucrul acesta însemna dispreț și judecată din partea iudeilor, care nu aveau nici o legătură cu Samaritenii.

Domnul însă nu privea la El Însuși, nici la regulile oamenilor, ci privea la voia Tatălui, Care dorește ca toți oamenii, de orice limbă, de orice culoare, de orice stare socială, să asculte glasul Fiului Său coborât din cer.

În Evanghelia după Luca 9:35 Dumnezeu Tatăl glăsuiește din cer și spune tuturor oamenilor de pe pământ, din toate timpurile: „Acesta este Fiul Meu prea iubit; de El să ascultați.”

La fântâna lui Iacov, Mântuitorul a ajuns înaintea femeii samaritene, pentru că El întotdeauna face primul pas și are o apă mult mai bună și mai curată, pe care o oferă din belșug oricărui om care vrea să își primenească sufletul.

Condiția unică pentru a beneficia de apa aceasta, este ca să vii la El, să locuiești împreună cu El, să te comporți așa cum se comportă El, să înveți să vorbești așa cum vorbește El, să ierți așa cum a iertat El, dar mai ales să înveți să iubești așa cum iubește El.

Dacă ești curios să-L cunoști astăzi pe Fiul lui Dumnezeu, să-I vezi rănile din palme și urmele piroanelor care I-au străpuns picioarele, dacă vrei să-I vezi rana adâncă din coastă și dacă vrei să vezi sângele sfânt care a curs pentru tine ca să te spele de toate păcatele, atunci: „Vino să vezi!”

Duhul Sfânt îți garantează că te vei îndrăgosti de Mirele ceresc, și nu vei mai dori să pleci de la El niciodată.

Oricine s-a întâlnit cu Domnul Isus, Mielul lui Dumnezeu, poate să mărturisească faptul că dintre toate întâlnirile pe care le-a avut pe pământul acesta, unica, singura, cea mai de preț întâlnire a fost întâlnirea cu Isus.

Prieten drag, dacă te-am făcut curios, atunci „Vino să vezi”, apropie-te de Domnul cu toată inima. El te va lua pe brațe, te va spăla în sângele iertării și te va purta biruitor spre cerul Său.

Finalul alergării oricărui credincios care a venit, a văzut și a rămas lângă Domnul, nu este durerea, ci este bucuria, nu este moartea, ci este viața veșnică.

Prieten drag, invitația pe care ți-o face Însuși Isus Domnul este aceasta: vino să vezi și nu vei regreta niciodată.