Voi sunteți o preoție aleasă!

Voi sunteți o preoție aleasă!

1 Petru 2:3-9

„Dacă ați gustat în adevăr că bun este Domnul.

Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu.

Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos.

Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El, nu va fi dat de rușine. “

Cinstea aceasta este dar pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, „piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului“;

și „o piatră de poticnire, și o stâncă de cădere“. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți.

Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întunerec la lumina Sa minunată;”

Domnul Dumnezeu a făcut pământul cu bogății nebănuite, l-a împodobit cu frumuseți strălucitoare și le-a lăsat pe toate în grija noastră, ca să ne folosim și să ne bucurăm de ele. Dar, ca un Părinte grijuliu, ne îndeamnă să nu strângem toate nimicurile acestea sclipitoare ale lumii în cămăruțele tainice ale sufletului nostru, ci dimpotrivă să strângem comori de preț: gânduri curate, bunătate sufletească, dragoste divină, să ne îmbrăcăm în Lumina cerească; acestea sunt bogății ale cerului.

Așadar, prieteni dragi, noi trebuie să fim foarte atenți cu sufletele noastre, pentru că nimic nu putem da în schimb pentru răscumpărarea lor. Dar Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii sfinți și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Matei 16:27).

Dacă îți pierzi sufletul, pierzi totul!

Ai grijă de sufletul tău, pentru că este mai de preț decât orice de pe pământ și pentru el, Dumnezeu Tatăl, a plătit cu o comoară vie: L-a dat pe Singurul Său Fiu ca să ne elibereze din lumea de păcate.

Tulburarea inimii, este ca o otravă pentru suflet și te împiedică să te conectezi și să stai de vorbă prin Duhul cu Dumnezeu, Tatăl tău.

„Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat, așa devine cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.” Proverbe 25:26.

De foarte multe ori ne agitam, ne îngrijorăm pentru multe lucruri și în felul acesta ne pierdem pacea din inimă.

Nu uita, prieten drag, că oricine se află într-o stare de îngrijorare, de neliniște, de frământare pentru lucruri de nimic, nu are pace și nu poate înțelege, nu poate auzi și nu poate primi răspuns la rugăciune, pentru că îngrijorarea este vrășmașul păcii, al liniștii și al bucuriei vieții.

„De aceea, zice Domnul în Evanghelia după Matei 6:25: …Eu vă spun nu vă îngrijorați... ”.

Îngrijorarea aduce cu sine frica, teama de prezent și de viitor și ne împiedică să ne încredem deplin în Dumnezeu.

Domnul Dumnezeu ne cere credință în El, măcar cât un bob de muștar, și prin aceasta pace în sufletele noastre, ca să poată lucra, să ne dea nădejde și mântuire deplină.

Tatăl nostru ceresc știe de ce avem trebuință înainte ca noi să-I cerem... El cunoaște toate problemele noastre; știe cu ce stări și cu ce situații ne confruntăm și are un plan de izbăvire, pe care noi nu-l înțelegem acum.

Domnul Isus i-a răspuns lui Petru și i-a zis: Ioan 13:7: „…Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”

Așadar, prieten drag, Dumnezeu vrea să rămâi în liniște și odihnă încredințat că El vede totul, aude totul, Îi pasă de tine și este în controlul vieții tale.

În Psalmul 94:9-10 Cuvântul Scripturii întărește vorbirea aceasta și garantează intervenția lui Dumnezeu în viața credinciosului:

Cel ce a sădit urechea, s-ar putea să nu audă strigătul tău după izbăvire?

Oare Cel ce a întocmit ochiul, s-ar putea sa nu vadă totul până în adâncul inimii tale?

Domnul Dumnezeu care a dat omului pricepere, oare ne va lăsa în frământările noastre, în deznădejde și necredință? Nicidecum! El se va îngriji ca pacea și liniștea să domnească înlăuntrul ființei noastre până la sfârșit.

„Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.” (Isaia 30:15).

Domnul Isus Cristos este piatra de temelie a vieții noastre de credință; în El avem tărie, putere de înaintare pe cale și bucurie în slujirea preoțească la care am fost chemați.

El este piatra din capul unghiului, care ţine toată greutatea clădirii și fiindcă această piatră, este aleasă şi preţioasă înaintea lui Dumnezeu, putem să fim siguri de faptul că nici măcar „porțile locuinței morților” nu o vor dărâma vreodată.

Apostolul Petru compară nesocotirea lui Mesia de către cei necredincioși cu respingerea de către constructori, a unei pietre importante dintr-o zidire, arătând faptul că fără Isus „Piatra din capul unghiului” zidirea nu are stabilitate și nici final.

Credincioșii sunt parte din zidirea Domnului Isus Cristos în Biserică și sunt învestiți de către Domnul Dumnezeu, ca să fie o preoție împărătească, cu slujbe și daruri duhovnicești Efeseni 4:11: Și El a dat pe unii apostoli, pe alții prooroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători.”

Prin credința în Domnul Cristos, toți creștinii devin „preoție împărătească” și așa cum îi numește Duhul Sfânt care a inspirat Scriptura, devin un „popor ales”.

Lucrul acesta înseamnă că poporul Domnului are responsabilitatea față de Domnul și Mântuitorul său, să aducă neîncetat jertfe de „bun miros” și să proclame măririle lui Dumnezeu.

„Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întunerec la lumina Sa minunată;”

Ce mare Har, ce cinste deosebită ne-a făcut Domnul Dumnezeu; să ne aleagă, să ne smulgă din lume și să ne pună deoparte pentru Sine ca o „comoară deosebită“, o împărăţie preoțească şi un popor sfânt.

Dumnezeu să Binecuvânteze poporul Său!