Viziunea regelui David despre Dumnezeu

„... Minunate sunt lucrările Tale... ” (Psalmul 139:14)

Rugăciunea și Biblia sunt baza vieții noastre spirituale, împreună formează temelia relației noaste cu Domnul. Dacă despre rugăciune se spune că este respirația sufletului și că diavolul tremură când îl vede pe cel mai slab copil al lui Dumnezeu pe genunchi, despre Biblie se crede că este Cuvântul lui Dumnezeu adresat omenirii. Pentru că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu trebuie prețuită, studiată, crezută, trăită, proclamată. Dacă respingem Biblia Îl respingem pe Autorul ei, dacă o acceptăm, ea va avea o influență benefică asupra noastră. Zachary Taylor, fost președinte la SUA spunea despre Cartea Cărților: „Biblia este cea mai bună carte și aș vrea ca ea să fie în mintea tuturor. Biblia trebuie pusă mai ales în mâinile tinerilor. Ea este cea mai bună carte de școală din lume... Doresc ca toți cetățenii țării mele să stea sub înrâurirea acestei cărți sfinte”.

Una din părțile cele mai apreciate ale Bibliei este Cartea Psalmilor aflată în mijlocul Scripturii. De când au fost scriși psalmii, joacă un rol important în viața poporului lui Dumnezeu. Psalmul 139, din care am citat la începutul meditației, se înscrie în logica aceasta binecuvântată. În cuvintele acestui psalm îl întâlnim pe regele evreu David exprimându-și concepția înaltă despre Dumnezeu. Pentru că psalmul acesta este unic și este peste generații o sursă permanentă de reflecție vă propun să privim în el.

PENTRU REGELE DAVID DOMNUL ESTE ATOTȘTIUTOR. Psalmistul spune: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol, și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu, și când mă culc, și cunoști toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul... O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde”. (1-6) Cu adevrat înaintea lui Dumnezeu totul este gol și descoperit, El știe ce a fost, ce este și ce va fi. El cunoaște fiecare inimă. // PENTRU REGELE DAVID DOMNUL ESTE ATOTPREZENT. David continuă: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, și unde voi fugi departe de Fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în locuința morților, iată-Te și acolo; dacă voi lua aripile zorilor, și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice; „Cel puțin întunericul mă va acoperi, ... Iată că nici întunericul nu este întunecos pentru Tine... ” (7-12) În imensitatea universului material, în necuprinsul spiritual, nu există nici un loc care să fie lipsit de perzența lui Dumnezeu. Fericitul Augustin spunea: „Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, dar al cărui centru este pretutindeni." // PENTRU REGELE DAVID DOMNUL ESTE CREATOR MINUNAT. Psalmistul David exclamă: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncurile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip, Când mă trezesc, sunt tot cu Tine” . (13-18) Privind la creație, ce l-a impresionat pe psalmist, a fost procesul nativității. David aici este un calvinist înainte de calvinism, care se vede pe sine o făptură creată de Dumnezeu în chip minunat, cu o viață hotărâtă de Domnul în detaliu.

SĂ ÎNCERCĂM A NE PUNE ÎN POSTURA PSALMISTULUI, să încercăm a personaliza Scriptura, căci altfel nu ne-ar fi de mare folos. (Observați vă rog că psalmistul se privește mereu pe sine când vorbește despre atributele lui Dumnezeu) Prin urmare; omul meu, ai grijă unde umbli, ce vorbești, și mai ales ce gândești. El vede, El știe, El cunoaște chiar și lucrurile ascunse, ... // Sufletul meu, nu încerca să fugi, să te ascunzi de Dumnezeu. De El nu poți scăpa. Au încercat unii și au eșuat. (Ex. Adam, Iona) El este pretutindeni. Mai bine împrietenește-te cu Dumnezeu. // Omul meu, nu-ți disprețui viața, nu-ți batjocori trupul. Acceptă-te așa cum ești. Nemulțumirea și complexele de tot felul nu-și au rostul. Acceptă suveranitatea lui Dumnezeu pentru viața ta, numai așa vei avea o minte sănătoasă și un suflet fericit. // Și mai este ceva! Avem aici un avertisment, dar și o încurajare. Faptul că Domnul știe, că este lângă noi, că este în control, aduce multă siguranță și mângăiere.

CRED ÎNSĂ CĂ PSALMUL 139 a fost așezat în Biblie în primul rând pentru a ne deschide mintea, pentru a vedea grandoarea divină. Dacă lipsește ceva generației actuale, atunci cu siguranță lipsește aceată viziune a majestății lui Dumnezeu. Haideți, ca și David altădată, să medităm la măreția lui Dumnezeu, să ne lăsăm copleșiți de admirație față de Creatorul și binefăcătorul nostru de fiecare zi.