Unul luat, altul lăsat!

Două categorii de credincioși!

Unii vegheatori, urmând pilda fecioarelor înțelepte, alții nepăsători ca și cele cinci neînțelepte.

Unii lucrând și adunând „untdelemn” în vase, alții risipind în plăcerile lor.

Unii stând aproape de Domnul în ascultare, iar alții „evanghelizând” lumea pentru faima lor.

Unii afară în noapte și în locul scrâșnirii dinților, iar alții înăuntru, în Sanctuarul lui Dumnezeu, la nunta Mielului și fiecare credincios își poate alege locul cât încă mai este timp. Pentru că vremea s-a scurtat și ceasul revenirii Domnului Isus, mai are puțin și v-a suna…!

Matei 24:36-42

„Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.

În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în corabie,

și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului.

Atunci, din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat.

Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată.

Vegheați dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru.”

O poveste, se pare că este adevărată, spune că prin anul 1935, un om de afaceri a dorit să intre în audiență în cabinetul unui senator american(nu am săi spun numele și nici statul, pentru că nu lucrul acesta este important). Se spune că, de la secretariat i s-a comunicat că domnul senator este foarte ocupat și nu poate să-l primească; eventual va sta de vorbă puțin cu el când va ieși pe hol. Afaceristul a așteptat și când s-au deschis ușile cabinetului a încercat să se apropie de senator, dar gărzile l-au oprit. Atunci senatorul, întorcându-se spre afacerist i-a zis: -sunt foarte ocupat; nu am acum timp pentru dumneata. Am atâtea lucruri de rezolvat încât nu i-aș putea acorda un sfert de ceas nici lui Cristos.

Oare câți dintre noi, credincioși, nu am schimbat prioritățile și poate că nu îndrăznim să ne exprimăm așa dur ca și senatorul american, dar nu avem timp să punem deoparte măcar cincisprezece minute pe zi pentru Domnul!

Povestea continuă și spune mai departe că, înainte să ajungă la capătul holului, senatorul a fost împușcat în piept și la scurt timp a murit.

Așa că, toate lucrurile care până atunci fuseseră „importante” și „urgente” pentru el, și-au pierdut valoarea.

Domnul Isus spune în Evanghelia după Luca 9:25: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși?”

Morala: Dacă nu ne facem timp pentru Isus în viața aceasta zi de zi, cu siguranță că nici în veșnicie nu vom putea să stăm lângă El.

Domnul Isus „nu va avea timp” pentru noi! V-a fi prea ocupat cu cei ce s-au sfințit și care și-au făcut timp în viață să stea de vorbă cu El, măcar cincisprezece minute pe zi.

Prieten drag, în curând vom sta față în față cu Domnul Isus, Judecătorul, și nu ne vom rușina și nu vom regreta faptul că am petrecut măcar cincisprezece minute în fiecare zi, sau o oră sau mai mult, căutând călăuzirea și sfatul Lui într-o lume în care cresc tot mai mult „buruienile” și „hățișurile” care te înfășoară și pe care nu le vei putea trece fără El.

Nădejdea noastră este la Domnul care a făcut cerurile și pământul. Cu Isus vom trece „marea”, și „pustiul” lumii nu ne va închide, dacă vom sta mereu lângă El.

Mântuitorul spune foarte clar faptul că nimeni nu ştie ceasul revenirii Lui, pentru că va veni când nimeni nu se va aştepta. Prin urmare, orice credincios trebuie să fie gata, având mijlocul încins, veghind în „noapte” ca să-L întâmpine la orice „strajă” va veni.

Chiar dacă nu ştim data exactă în care Isus va reveni, noi trebuie să trăim ca şi cum S-ar putea întoarce în orice moment, în orice clipă.

„În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în corabie,

și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului.”

Aceasta este starea oamenilor „credincioși” și astăzi, în zilele premergătoare venirii Mirelui ceresc: avem mâncare din belșug, băutură, materialism, „căsătorii de formă”, bunăstare, „dragoste rece”.

Nu este de mirare că sunt atât de multe „despărțiri” în adunări și biserici rupte…

Încă din Grădina Edenului, oamenii au suferit despărțiri și separări. Cain a fost separat de familie după ce l-a omorât pe fratele său, pe Abel.

Oamenii continuă să se despartă: astfel se destramă familii, se despart oameni pe criterii de rasă, de culoare, sau pe criterii politice. Însă de data aceasta, Domnul Isus ne îndreaptă atenția spre Biserică, „familia spirituală” care ar trebui să fie unită în credință, în adevăr și în nădejde.

Ar trebui să aibă aceeași preocupare, să adune aceeași hrană spirituală, să aibă întotdeauna „bagajul” plecării pregătit ca și fecioarele înțelepte din pilda Domnului Isus.

Se întâmplă însă contrariul; Domnul Isus se uită în adunare și îi vede pe unii pregătiți de „zbor”, plini de râvnă pentru Evanghelie și îi vede pe alții „iubiți spectatori” stând nepăsători, fără vlagă, fără evlavie, apatici…

Despre aceste două categorii de credincioși, Domnul Isus spune că, unii vor fi luați și alții vor fi lăsați.

„Atunci, din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat. Aici poate fi vorba și de câmpul Evangheliei.

Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată.”

Diferența stă în ascultarea și împlinirea cuvântului Lui Dumnezeu, sau în ignorarea poruncilor lui Dumnezeu.

Domnul Isus nu face diferența și nu alege pe unii pentru Cer și pe alții pentru Iad.

Alegerea o face fiecare credincios, și fiecare are libertatea să trăiască așa cum voiește. Însă Domnul ne îndeamnă pe toți deopotrivă să veghem în umblarea noastră, să nu renunțăm la nădejdea noastă în așteptarea revenirii Sale.

Versetul 42 „Vegheați dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru.”

Gândul că Domnul întârzie și că, nu va veni prea curând, așa că poți să faci tot ce-ți doreşte inima, nu este sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Ar trebui să căutăm să fim niște credincioşi mai buni, mai plini de speranță, mai plini de râvnă pentru Evanghelie, să Îl iubim mai mult pe Mântuitorul și să-L așteptăm răbdători, mai cu drag, indiferent la ce „strajă” din noapte va reveni.

În capitolul 24 din sfânta Evanghelie după Matei, Domnul Isus Cristos ne oferă șansa fericită de a fi luați, răpiți și duși în Cetatea cea sfântă pregătită în cer, ca să fim împreună cu El pentru veșnicie.

Versetul 44,46: „De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.

Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! Prieteni dragi, merită să stăm aproape de Domnul Isus, să adunăm în „bagajul” inimii noastre hrana curată, sfântă oferită din belșug prin Duhul Sfânt, pregătindu-ne astfel să „fim luați”.