Untdelemn de vindecare!

Untdelemn de vindecare!

Exod 30:22-25. Levitic 24:1-4.

„Domnul a vorbit lui Moise, și a zis:

„Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sicli de smirnă foarte curată, jumătate, adică două sute cincizeci de sicli, de scorțișoară mirositoare două sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare,

Cinci sute de sicli de casia, după siclul sfântului locaș, și un hin de untdelemn de măslin.

Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfântă, o amestecătură mirositoare, făcută după meșteșugul făcătorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfântă.”

În vechime, Dumnezeu a instituit reguli pentru cei ce aveau dreptul să manevreze și să se atingă de lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu. Adică erau unși preoții în slujbă, cu untdelemn pregătit după o rețetă deosebită, ca semn al punerii lor deoparte pentru slujire înaintea lui Dumnezeu.

Lucrul acesta sugerează faptul că slujirea și închinarea trebuie să fie consacrate exclusiv lui Dumnezeu.

Domnul Dumnezeu poruncește și astăzi tuturor copiilor Săi să pregătească un untdelemn de vindecare a sufletului, a duhului și a trupului, ca o lege veșnică, după rețeta Sa, pentru că omul credincios aparține pe de-a-ntregul lui Dumnezeu.

Fiecare credincios „consacrat” pentru această lucrare, trebuie să adune ingredientele sfinte cu multă atenție, ca să facă ungerea bolnavului înaintea Domnului: credință, nădejde, iubire de Dumnezeu, ascultare de șoapta Duhului Sfânt, …pe toate acestea trebuie să le amestece cu grijă, în „recipientul” curat al inimii, spălat în sângele Mielului lui Dumnezeu și cu „pensula” rugăciunii să pună „amestecul” pe rană spre vindecare, fie că este rana trupului, a sufletului, sau a duhului.

De altă parte, untdelemnul consacrat ungerii în Numele sfintei Treimi, trebuie folosit exclusiv în vederea vindecării și nicidecum în scopuri cosmetice. Untdelemnul pe care Și-a pus amprenta Domnul Isus, nu-l face mai frumos, nici mai sfânt pe credincios, ci în urma ungerii făcută de către prezbiterii Bisericii, la cererea bolnavului, Domnul Isus se atinge de el și îl vindecă.

Actul ungerii unui bolnav cu untdelemn, înseamnă înainte de toate faptul că prin rugăciunea de mijlocire, îl încredințezi în brațele Medicului Suprem, Domnul Isus spre vindecare. El este Singurul care poate vindeca trupul, sufletul și duhul omului.

Însă Cuvântul sfânt cere prezbiterului credincios, care face această lucrare, să se sfințească el însuși înainte de toate și așa să aducă înaintea Domnului pe cel bolnav.

De aceea, el trebuie să treacă înainte de toate pe la „lighean” pentru „sfințire”, astfel ca „vasul” inimii să fie curat, eliberat de tot ce este firesc, apoi să treacă la „altar” unde să trebuie să aducă „tămâia”, adică rugăciunea de mijlocire și în urmă să facă ungerea cu untdelemnul consacrat acestei lucrări.

Urmând aceste „instrucțiuni”, Domnul Isus promite să vindece pe cel bolnav, așa cum am văzut în Epistola sobornicească a lui Iacov 5:14-15.

„Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.

Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoșa; și dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.”

Iată dar, primul ingredient și cel mai important în untdelemnul folosit la ungere în Numele Domnului, este curăția de inimă, credința, apoi „fumul de tămâie”, rugăciunea fierbinte, împreună formând o „amestecătură frumos mirositoare” (versetul 4b). și bine primită de către Domnul Dumnezeu.

Scriptura ne învaţă că fiecare pas pe care îl facem în viaţa de credință, fiecare lucrare făcută în Numele Domnului, fiecare rugăciune de mijlocire și fiecare gest, trebuie să răspândească un miros plăcut înaintea lui Dumnezeu, ca să fim însoțiți în tot ce facem în Numele Lui.

Domnul Isus S-a rugat pentru ucenicii Lui înainte de a-i trimite în slujire și i-a echipat cu putere din Duhul Sfânt, așa cum ne spune apostolul în 2 Corinteni 5:20a: „Noi dar, suntem trimiși împuterniciți ai lui Cristos; …”

El pus capăt certurilor dintre ucenici (nici unul nu trebuie să se considere mai mare) și le-a alungat temerile, pentru că a fost un Păstorul cel bun, i-a protejat împotriva dezamăgirilor. Domnul Isus i-a însoțit în duhul, a vindecat răni și boli, le-a supus dracii și le-a dat biruință în lucrare. Tot la fel lucrează și astăzi Domnul Isus Cristos, împreună cu credincioșii care se lasă modelați după chipul Său.