Unește-te cu sfinții lui Dumnezeu!

Unește-te cu sfinții!

Psalmul 16:1-9

„Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.

Eu zic Domnului: „Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire! “

Sfinții, care sunt în țară, oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea.

Idolii se înmulțesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge, și nu pun numele lor pe buzele mele.

Domnul este partea mea de moștenire și paharul meu, Tu îmi îndrepți sorțul meu.

O moștenire plăcută mi-a căzut la sorț, o frumoasă moșie mi-a fost dată.

Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima.

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.

De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veselește, și trupul mi se odihnește în liniște.”

În acesta Psalm, David deschide larg ușa inimii sale, astfel ca toți cei ce vor vedea dorința și pasiunea lui pentru Dumnezeu și sfinții Lui, să ia exemplu de trăire cu credință și evlavie.

În primul rând, observăm în inima lui, dorința fierbinte de a se încrede în Dumnezeu versetele 1-2: „Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred. Eu zic Domnului: „Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire.”

Apoi vedem „prietenii” și oamenii cu care își dorește părtășia. Versetul 3: „Sfinții care sunt în țară, oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea.”

În al treilea rând, se dezice de toți cei ce se închină altor dumnezei și nici măcar nu le rostește numele, ca să nu-și „păteze” sufletul. Versetul 4: „Idolii se înmulțesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge, și nu pun numele lor pe buzele mele.”

În al patrulea rând, el se bucură de moștenirea vieții veșnice. Versetele 5-6: „Domnul este partea mea de moștenire și paharul meu, Tu îmi îndrepți sorțul meu. O moștenire plăcută mi-a căzut la sorț, o frumoasă moșie mi-a fost dată.”

În al cincilea rând, observăm ascultarea de sfaturile primite de sus și încrederea în călăuzirea lui Dumnezeu. Versetul 7: „Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima.”

Dorința fierbinte a sufletului său o vedem în versetul 3: „Sfinții care sunt în țară, oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea.”

La fel ca și David, îmi doresc și eu să stau aproape de oamenii lui Dumnezeu, pentru că sunt oameni frumoși la suflet, blânzi, credincioși; lângă ei îmi găsesc pacea și bucuria mântuirii.

Nu mi-au plăcut niciodată anturajele calomnioase, gălăgioase, bârfitoare, pentru că acestea sunt armele „letale”, de atac ale celui rău: bârfa, vorbirea de rău, ponegrirea aproapelui și sunt de asemenea urâciuni înaintea lui Dumnezeu.

Nu vreau să mă unesc nici cu cei care aruncă „noroi” și „pietre” în frații lor pentru care a murit Cristos Domnul. Și aceasta este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Vreau să mă unesc cu sfinții lui Dumnezeu, cu cei ce caută pacea și după cuvântul sfânt, aleargă după ea.

Vreau să mă aliez cu cei ce caută fața lui Dumnezeu, să învăț ce este dragostea divină, să învăț de la ei ce înseamnă statornicia pe cale, să mă îmbărbăteze și să mă încurajeze ca să nu dau înapoi atunci când îmi este greu.

Îmi doresc foarte mult lucrul acesta și Îl rog fierbinte pe Domnul meu Isus, să facă din fiecare „cădere” a mea, (dacă se va întâmpla să mă poticnesc), o „rampă” de lansare pe o treaptă mai înaltă a credinței.

Îmi doresc să stau mai bine în curțile Domnului, „ascuns” între vase, nebăgat în seamă de oameni, dar să fiu sub privirea blândă și binecuvântată a Domnului meu, Isus Cristos.

De ce să mă alipesc de oamenii care nu au liniște și care nu au nici o nădejde?

De ce să stau la sfat cu oameni care au o credință superficială și doar o formă de evlavie, să mă tragă în jos?

Mai bine să stau pe „muntele credinței”, împreună cu sfinții lui Dumnezeu și să privesc de departe cum: „Toți oamenii sunt cuprinși de frică, și mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu, “ și recunosc că aceasta este lucrarea Lui!” Psalmul 64:9.

Lângă Domnul Dumnezeu și lângă sfinții Lui poți să-ți găsești cu adevărat liniștea și pacea, în mijlocul tuturor împotrivirilor, așa cum ne scrie David în Psalmul 64:10: „Cel neprihănit se bucură în Domnul și în El își caută scăparea; toți cei cu inima fără prihană (sfinții lui Dumnezeu), se laudă că sunt fericiți.” În mijlocul unor astfel de oameni vreau să stau și eu ca să „gust” bunătatea lui Dumnezeu, să mă bucur și să trăiesc fericirea veșniciei.

Mărturisesc faptul că am căutat părtășia cu oameni „credincioși” și L-am rugat pe Domnul multă vreme să-mi scoată El în cale frații cu care să am părtășie în rugăciune; îi aveam eu în minte pe unii, dar Domnul nu mi-a răspuns, pentru că El nu-Și găsea plăcerea în mijlocul nostru.

Mai târziu am înțeles că unele „părtășii” sunt „nocive” din punct de vedere spiritual și Domnul vrea să mă protejeze. Însă m-a binecuvântat Mântuitorul cu sfinți, oameni evlavioși și credincioși în jurul meu, împreună cu care avem părtășii frumoase și unde Domnul Isus Își găsește întotdeauna plăcerea. Așa că pot spune faptul că, sunt printre oameni, un om binecuvântat; lucru pentru care Îl laud pe Domnul și Îi mulțumesc din toată inima.

Prieten drag, dacă găsești faptul că gândurile pe care le-am așternut mai sus, ți se potrivesc și ție, apropie-te de Dumnezeu cu toată inima ta, caută părtășia sfinților și dă-I slavă cu mulțumire, Celui ce a murit și pentru tine.