Toate lucrurile se schimbă...

Toate lucrurile se schimbă!

Dumnezeu rămâne același.

Psalmul 93

„Domnul împărățește, îmbrăcat cu măreție; Domnul este îmbrăcat și încins cu putere: de aceea lumea este tare și nu se clatină.

Scaunul Tău de domnie este așezat din vremuri străvechi; Tu ești din veșnicie!

Râurile vuiesc, Doamne, râurile vuiesc tare, râurile se umflă cu putere.

Dar mai puternic decât vuietul apelor mari, și mai puternic decât vuietul valurilor năpraznice ale mării, este Domnul în locurile cerești.

Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate; sfințenia este podoaba casei Tale, Doamne pentru tot timpul cât vor ținea vremurile.”

Am stat închis în casă, fără voia mea la început de pandemie!

Prima perioadă care a durat aproape două luni, nu am avut voie să ies din casă, decât două, sau trei ore pe zi cu declarație în buzunar, pentru că așa au dorit autoritățile.

Apoi, am stat închis în casă tot cam două luni, din cauza bolii care a venit peste mine. Dar în toată perioada aceasta, am avut timp să mă uit la cele ce se întâmplă în jurul meu. Am avut timp mai mult să meditez la vremea în care trăim și la vremuri care vin.

Am avut mai mult timp să mă gândesc la lucrurile de sus, dar și la cele de jos.

Am văzut cum toate lucrurile se schimbă; am văzut mai clar, cum se schimbă lumea, cum evoluează lucrurile parcă înspre nicăieri și am perceput mai bine viteza cu care ne îndreptăm spre veșnicie: sus, sau jos!

Unii, cei mai mulți, grăbesc pașii spre „adânc”.

Am observat că oamenii devin mai vulnerabili la boli, mai expuși la viruși; oamenii devin mai fricoși și devin irascibili când li se vorbește de Cristos.

L-au scos pe Isus din școli, din Parlament, din societate. Au nimicit celula societății, care este familia și încearcă să-L scoată pe Dumnezeul adevărat din Biserica Sa.

Este greu de acceptat, dar lucrul acesta este adevărat și este abia la început.

În vremea aceasta, oamenii sunt împărțiți în vaccinați și nevaccinați, între imunizați și neimunizați, de aceea se iscă certuri între grupurile de oameni.

Iar copiii lui Dumnezeu, credincioșii, sunt marginalizați și dacă îndrăznesc să înalțe o rugăciune către Dumnezeu în public pentru izbăvire, sunt dați afară din serviciu, sau amendați de autorități.

De fapt, parcă te trec fiorii când vezi că nici unii din cei ce cunosc Calea, nu mai „savurează”, nu mai „gustă”, cuvintele care Îl înalță pe Domnul Isus, Mântuitorul.

Mai degrabă ascultă cu atenție ce „minuni” se mai întâmplă în lume, transmise pe larg și tot mai agresiv pe posturile de televiziune.

Se schimbă și se promulgă legi împotriva moralității, împotriva credinței creștine și fără să exagerez, parcă toate lucrurile sunt îndreptate împotriva lui Dumnezeu.

Se schimbă mentalitatea oamenilor de sus, dar și a celor de jos, și după Cuvântul lui Dumnezeu, cu toții cred mai de grabă minciunile decât adevărul.

Parcă totul și toți sunt de vânzare și mulți oameni s-au lăsat cumpărați pentru „nimicurile” lumii acesteia.

Dar observ că ne schimbăm chiar și noi, după cuvintele Domnului Isus, consemnate de evangheliști.

Nu întâmplător se întreabă Domnul Isus în Evanghelii: „Oare când va veni Fiul omului, va mai găsi El, credință pe pământ”?

A fost o bună bucată de vreme în care nu ne-am mai văzut la față, nu ne-am mai salutat unii pe alții, ca o familie: ca frați și surori!

Evităm să mai dăm mâna unii cu alții!

Parcă suntem ciumați!

Nu ne mai întrebăm de sănătate unii pe alții, nu ne mai pasă unii de alții, ca altădată.

Nu ne mai îndemnăm unii pe alții la credință, la sfințenie, la curăție de inimă și toate lucrurile acestea mă fac să cred că suntem spre finalul „pelerinajului” nostru pe pământ.

Cred cu tărie că se apropie cu pași repezi ziua în care îngerii sfinți vor deschide ușa cerului și în alai de heruvimi și serafimi, va ieși Împăratul slavei, Mirele divin ca să Își cuprindă în brațe mireasa aleasă, iubită, să o strângă la piept cu dragoste și apoi să o ducă în cer.

De aceea, mi-am întors ochii de la cele pământești. Nu mă mai interesează ce spune lumea. Nu vreau să mai știu ce spun oamenii cumpărați de Satan. Nu mă mai preocupă „știrile” și nu mă mai interesează dacă un guvern vine sau pleacă, de aceea am ridicat privirea în sus, pe verticală.

Mi-e duhul conectat la Tronul lui Dumnezeu!

Acolo, în cer, dincolo de nori și dincolo de stele, am văzut prin credință, un Dumnezeu sfânt, atotputernic, îmbrăcat în măreție, care rămâne în veci neschimbat.

În versetul unu citim cuvintele acestea: „Domnul împărățește, îmbrăcat cu măreție; Domnul este îmbrăcat și încins cu putere…” Domnul nu poate fi învins de nimeni și de nimic. Chiar și atunci când râurile vuiesc tare și se umflă cu putere; când mai marii lumii se ridică împotriva Legilor Sale, El stă liniștit în cer și „râde”.

Lumea se schimbă, oamenii care au fost ieri, nu mai sunt astăzi „cele vechi s-au dus”; dar Domnul rămâne în veci. El rămâne același Dumnezeu, neschimbat, în esență, în dragoste, în bunătate din veșnicie. Și ieri și azi și mâine El rămâne Același bun Mântuitor.

Mă bucur de Domnul, pentru că îmi este Tată.

Mă bucur de Domnul Isus pentru că îmi este Mântuitor și Prieten adevărat.

Îl port în pieptul meu, mereu. Când îmi pun mâna pe inimă, Îl simt cum „umblă” pe acolo!

Îl iubesc și Îl mărturisesc pentru tot binele pe care mi l-a făcut.

Mă bucur de Duhul Sfânt care mă mângâie și mă ține în toate zilele credincios.

„Neamurile se frământă, împărățiile se clatină”, dar Domnul meu stă neclintit în planul Său de mântuire.

Îl recomand pe acest Domn și Dumnezeu, tuturor celor care își doresc în vremea aceasta liniște sufletească, tărie și credință ca să poată înainta, în mijlocul „furtunilor” care acoperă pământul.

Dumnezeu să ne binecuvânteze!