Tatăl din cer îți vorbește!

Tatăl din cer îți vorbește!

Matei 17:4-5

„Petru a luat cuvântul și a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.

Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați! “

Scriptura ne pune în față un tablou unic în „galeriile” lumii. Este vorba de Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, îmbrăcat în slava Sa: Fața îi strălucea ca soarele și hainele erau albe ca lumina, iar la stânga și la dreapta Lui era Legea și proorocii, reprezentate de Moise și Ilie.

Tabloul acesta este impresionant prin faptul că Dumnezeu ne arată că Legea și proorocii nu trebuie ignorați niciodată, de aceea El însuși este așezat la mijloc, ca un Garant al acestui adevăr.

Important este de știut că Tatăl a prezentat tabloul acesta ceresc la vedere, nu a fost undeva în ascuns, ci era prezentat în fața a trei dintre ucenicii lui Isus: Petru, Iacov și Ioan martori vii.

Confirmarea, dacă mai era nevoie, că Isus transfigurat nu era o nălucă ci era chiar Învățătorul lor, a venit din cer de la Dumnezeu Tatăl care le-a vorbit și le-a confirmat faptul că Cel Luminat din fața lor era chiar Isus, Fiul Său. De asemenea, Tatăl din cer le-a dat ucenicilor și instrucțiuni ferme cu privire la Învățătorul: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați! “

Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul și fiecare dintre noi deopotrivă ar trebui să ascultăm, să luăm seama la umblarea în neprihănire, și să împlinim voia lui Dumnezeu, ascultând de Fiul, de Domnul Isus.

„Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lui David, Cel ce deschide și nimeni nu va închide: „Știu faptele tale: iată ți-am pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu. Când ai fost în greu și în dureri, n-ai tăgăduit Numele Meu...

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând, zice Domnul!”

Păstrează ce ai (credința, nădejdea, adevărul, râvna pentru Evanghelie), astfel ca nimeni să nu-ți ia cununa...

În vremea în care se făcea armata obligatorie, erau soldați care își pierdeau arma din dotare, sau le era furată și lucrul acesta era foarte grav. Cui i se fura arma, sau o pierdea, era judecat de Curtea Marțială.

Dar erau și soldați care pierdeau un tub de la un cartuș tras în poligon; acel soldat era de asemenea pasibil de pedeapsă dacă nu găsea tubul gol ca să îl preda comandantului.

În cele spirituale, nu suntem pedepsiți dacă ne pierdem nădejdea, sau râvna pentru Domnul, dar nu vom fi răsplătiți la judecata care se va face pe norii cerului la întâlnirea cu Mirele Isus. Dimpotrivă, s-ar putea ca unii să audă verdictul: „Plecați de la mine căci nu vă cunosc!”

Sentința aceasta este mult mai gravă decât aceea dată de Curtea Marțială, pentru că este dată pentru veșnicie, în raport cu cea din armată, care este vremelnică.

Celor ce vor birui și vor rămâne credincioși până la capăt, Domnul Dumnezeu le promite să șadă cu El pe scaunul de domnie. Oare ar dori cineva să piardă o așa mare răsplată, oferită de către Însuși Dumnezeu?

Cine are urechi să asculte și să împlinească, zice Domnul Isus în ultima Carte, Apocalipsa capitolul 3.

Promisiunea lui Dumnezeu pentru cei ce Îl urmează și păzesc poruncile Lui, care nu sunt grele, este scrisă în 2 Corinteni 6:18 „Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice”

Când te simți singur vino la Mine, zice Domnul, pentru o părtășie și pentru o stare de vorbă în liniște; iar când te încearcă teama, vino la Mine pentru mângâiere și îmbărbătare.

Când ți-ai pierdut speranța, găsește-ti drumul spre brațele Mele. Când simți oboseala și nu mai poți vino la Mine; nimic nu-i prea greu pentru Mine, zice Tatăl din cer. „Tu ești copilul Meu și Eu voi fi Tatăl Tău.”

Ascultă-mă bine, prieten drag: S-ar putea ca într-o zi să rămâi numai tu și cu Dumnezeu.

S-ar putea să rămâi în deznădejde, în boală, în frică și să nu te mai caute nimeni; s-ar putea să nu mai primești nici măcar un telefon de la cineva ca să te întrebe: Ce mai faci? Cum ești?

S-ar putea să te abandoneze toți cei la care aveai speranță că te vor mângâia în clipele grele de durere!

Ce vei face în ziua aceea?

Vei rămâne lângă Domnul, încrezător că El nu te lasă, că nu te abandonează și că îți va fi sprijin până la capăt? Sau vei da înapoi…

Sfatul Duhului și al meu este acesta: nu abandona nădejdea, nu-ți pierde credința!

Dumnezeu din cer te vede, te aude și îți vorbește duios: „Ai încredere în Mine!” „Eu sunt Tatăl tău!”

Eram într-una din zile singur acasă și ca un copil de clasa întâia, stăteam de vorbă cu Tatăl din cer vărsându-mi inima înaintea Lui… După un timp m-am uitat în telefon și spre surprinderea mea, am primit de la un frate care nu-mi mai trimisese nici un mesaj de mai bine de două luni, un verset din Scriptură prin care Tatăl ceresc îmi răspundea clar, pe înțelesul meu, la ceea ce Îi spusesem eu în rugăciune.

Îmi spunea Tata din cer: să privesc cu bucurie când trec prin încercare, pentru că în felul acesta voi învăța ce este răbdarea. (desigur, am parafrazat mesajul).

Dar este importantă esența acestui mesaj: Tatăl din cer te aude, te ascultă și îți vorbește pe înțelesul tău! Amin!