Slujirea creștinului

SLUJIREA CREŞTINULUI

„Biblia spune: “Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10) A sluji după planul lui Dumnezeu este o onoare, o mare necesitate şi un mod de a te împlini autentic.

În Plida talanţilor din Matei 25, Mântuitorul spune: “Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul; fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.” Talanţii sunt abilităţile cu care am fost înzestraţi fiecare din noi şi pe care Biblia le numeşte în general daruri. Există daruri naturale (aptitudini primite la naşterea fizică), şi daruri spirituale (capacităţi duhovniceşti primite doar de cei născuţi din nou). Întrucât sursa de unde provin ambele este una singură, Dumnezeu, în anumite cazuri graniţa dintre darurile naturale şi cele spirituale este greu de stabilit. Important este însă, cum şi în ce scop folosim darurile primite; pentru satisfacerea eu-lui nostru sau pentru slava lui Dumnezeu?

“Pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”, Duhul Sfânt pune la dispoziţia celor credincioşi anumite daruri spirituale. Sunt câteva locuri în Noul Testament unde avem prezentate câte o listă de daruri; să le parcurgem:

-1 Corinteni 12:8-10 < înţelepciune, cunoştinţă, credinţă, darul tămăduirilor, puterea de a face minuni, prorocia, deosebirea duhurilor, vorbire în felurite limbi şi tălmăcirea lor >

-Romani 12:6-8 < darul prorociei, darul de a învăţa pe alţii, darul de a îmbărbăta, darul dărniciei şi al milostaniei >

-Efeseni 4:11 < El a dat pe unii apostolic; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători >

Întrucât darurile sunt bogăţia bisericii, apostolul Petru scrie: “ Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit.” Este deci nevoie ca fiecare credincios, cu ajutorul Domnului, să descopere şi să-şi folosească darul sau darurile primite. Imaginea biblică a bisericii este aceia a unui trup în care fiecare mădular joacă un rol vital. Cineva compara biserica de astăzi cu un meci de fotbal în care douăzeci şi două de persoane aleargă epuizate, în timp ce mii de inşi, având disperată nevoie de mişcare, stau şi privesc pasivi. Într-o vreme ca aceasta în care lumea are nevoie mai mult ca niciodată de direcţie şi modele, este necesar ca, UNU; liderii bisericilor locale să-şi înoiască viziunea şi să-şi lărgească perspectivele în ce priveşte potenţialul spiritual care zace în cei credincioşi, şi DOI; fiecare din noi să descoperim cu ce am fost înzestraţi şi să realizăm unde anume este locul nostru în lucrarea lui Dumnezeu, conştienţi de importanţa contribuţiei personale...

Modalităţile prin care putem sluji pe Dumnezeu şi semenii sunt practic infinite. Doresc în continuare să amintesc cîteva din cele mai importante, necesare şi binecuvântate.

-Înainte de a se înălţa la ceruri de pe Muntele Sionului, Domnul Isus a spus urmaşilor Săi: “Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16:15) Nu există nevoie mai mare şi slujbă mai nobilă ca aceia de a împărţi Vestea Bună şi a căuta să salvezi un suflet de la pierzare. Domnul doreşte să facă din câţi mai mulţi, asemeni lui Petru, pescari de oameni.

-Un alt mod de a sluji pe Dumnezeu este postul şi rugăciunea. Când pruncul Isus a fost dus în Templu, la vârsta de opt zile, în mulţimea care se afla acolo era şi o văduvă cu numele de Ana, despre ea evanghelistul Luca ne spune că: “nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi rugăciune.” (Luca 2:37)

-Dărnicia este o altă modalitate deosebită de a sluji Biserica, cauza lui Hristos şi o lume aflată în nevoie. În Biblie stă scris: “Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea îi plac.” (Evrei 13:16)

O precizare! Sigur că toţi creştinii trebuie să mărturisească, să se roage, să postească, să dăruiască, şi aşa mai departe, însă omul care are darul de a face una sau alta din lucrările lui Dumnezeu se va ridica mai sus decât ceilalţi şi va căuta mereu ocazii noi în latura în care a fost înzestrat, căci Duhul din el la echipat şi-l mână...

Există în fiecare din noi o dorinţă puternică de a ajunge sus, de a fi mari. În împărăţia lui Dumnezeu modalitatea de a ajunge sus este radical diferită de cea cunoscută de lume. Hristos, modelul nostru de slujire, ne spune: “Oricine vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi oricine vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor.” Slujirea, i-a făcut mari pe Moise, Ilie, Ioan Botezătorul, Apostolul Pavel, prin slujire au ajuns sus Maica Tereza, Martin Luther King, Nelson Mandela, Billy Graham. Unul dintre ei, apostolul Pavel, mărturisea Efesenilor înainte de a se despărţi de ei: “Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi, şi în mijlocul încercărilor…” (Faptele Apostolilor 20:19) La adevărata slavă se ajunge prin înfrânare, răbdare, credinţă şi slujire motivată de iubire. Creştinul fără a căuta întâietatea, slujeşte având în vedere gloria lui Dumnezeu şi nevoile semenilor, cu smerenie şi discreţie convins fiind de necesitatea, importanţa şi beneficiile slujirii după voia Domnului.

Am început tema aceasta a slujirii privind la Pilda talanţilor. Biblia ne spune că doi din împroprietăriţi au pus imediat în lucru talanţii în timp ce al treilea a preferat să-l acundă bine şi să-şi vadă de viaţă ca şi mai înainte. La întoarcerea Stăpânului robii care a pus în lucru talanţii încredinţaţi au fost apreciaţi şi răsplătiţi. El a zis fiecăruia din ei: “Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” În schimb, robul care nu s-a ostenit a trebuit să audă cuvinte care cu siguranţă nu l-au umplut de bucurie: “Rob viclean şi leneş! … Luaţi-i dar talantul... iar pe robul acesta netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Dă-mi voie să te întreb omule; ce înseamnă slujirea lui Dumnezeu pentru tine? Îţi cunoşti darurile? Dumnezeu ţi-a dat viaţă, sănătate, bani, bunuri, familie, poate copii, poate mântuirea, înţelepciune, o mulţime de abilităţi şi oportunităţi; ce ai făcut cu ele până acum? Cum slujeşti biserica lui Hristos? Ai adunat ceva roadă? Domnul Isus spune: “Cine seceră, primeşte o plată, şi strânge roadă pentru viaţa veşnică”. (Ioan 4:36a) Ce crezi că-ţi va spune Dumnul când vei da ochii cu El? Te va lăuda, sau…?

O cîntare creştină spune: Merge-voi cu mâna goală, înaintea Domnului? / Suflete nu-I pot aduce, Nici un singur snop măcar. / Da, Isus m-a răscupărat; De moarte nu am frică! / Dar să merg cu mâna goală, Asta-I ce mă supără. / Anii mei pe cari i-am pierdut, Încodată de-ar veni; / Să pot lucra pentru Isus, Cât aş fi de fericit. / Voi creştini, lucraţi cu râvnă! Tot nainte vă zoriţi! / Aduceţi pe mulţi la Isus, Atât timp cât mai trăiţi!” (Fragment din cartea „Crezul creștin pe înțelesul tuturor” de Ștefan Zambo)