Școala Domnului Isus

„Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând pe norod... ” (Matei 9:35)

Poți privi la viața cu Dumnezeu pe pământ ca la o școală? ...

Primii creștini au fost numiți ucenici. Ucenicul este o persoană care învață sub îndrumara unui profesor (maestru).

Școala lui Dumnezeu este una spirituală și are ca scop pregătirea oamenilor pentru veșnicie.

Ca și în școlile din lume și în școala lui Dumnezeu există:

-un proces de admitere,

-materii de însușit,

-examene de trecut

-și o diplomă de absolvire.

Să dezvoltăm puțin:

Școala lui Dumnezeu este o școală deschisă. Ce vreau să spun prin aceasta? Dumnezeu oferă tuturor șansa să învețe la școala Lui. Fiul lui Dumnezeu, proprietarul și principalul învățător al școlii, spune: „Veniți la Mine toți... și învățați de la Mine... (Matei 11:28-30)

Invitația este generală, însă pentru a putea participa la cursuri, o persoană trebuie să devină ucenic al Domnului Isus.

Cum devi ucenicul Domnului?

Hristos a spus tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze... orcine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu”. (Luca 9:23; 14:27)

MATERIILE STUDIATE:

Odată intrat în această școală, printr-o decizie personală la invitația Domnului, începe educația noastră.

-Unele materii le-am început în ceea ce numim cei șapte ani de acasă, ca mai apoi pe parcursul vieții să le aprofundăm.

-Alte materii învățate înainte, cum este religia, pot ajuta sau dimpotrivă, pot mai mult să ne încurca în procesul de formare.

ILUSTRAȚIE: Se spune că un părinte avea doi fii și i-a dus la un profesor pentru ai învăța pianul. „Au ceva noțiuni?”, întreabă profesorul. „Cel mare”, răspunde păritele.”Ok! Doi dolari cel mare, un dolar cel mic.” „Cum domnule profesor, îmi ceri mai mult pentru cel care cunoște ceva?”, întreabă mirat părintele. „Da, cu cel mare am mai mult de lucru, căci trebuie mai întâi să-l dezvăț de ce știe”, spune profesorul.

Ce vreau să spun cu această întâmplare este că, adeseori religia mai mult încurcă.

-În școala lui Isus se învață Adevărul. Nu adevăruri relative și trecătoare ca în școlile lumii, ci Adevărul absolut, revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură. Odată însușit adevărul, ucenicul se deprinde să recunoască minciuna.

-În școala lui Isus se învață istoria. Istoria poporului lui Dumnezeu.

-În școala lui Isus se învață limbi străine și oratoria. De pildă limbajul dulce al Evanghelie străin lumii. De asemeni, rugăciunea, cântarea creștină, predicarea.

-În școala lui Isus se învață evlavia. Lecțiile evlaviei sunt ascultarea, credința, iubirea, iertarea, răbdarea, slujirea.

-În Școala lui Isus se învață disciplinarea: înfrănarea, punctualitatea, perseverența, sunt lecții esențiale.

-În școala Fiului lui Dumnezeu se practică și sportul. Marea Însărcinare de a duce Evanghelia până la marginile pământului este mișcarea cea mai sfântă.

EVALUAREA:

-Ca în orice școală, și în școala lui Dumnezeu sunt examene periodice de evalurare.

Examenele constau în încercări și oportunități, și sunt de cele mai multe ori ne-anunțate.

Dacă uneori ni se pare că batem pasul pe loc, să ne cercetăm, poate că nu am reușit să trecem un nivel esential pentru a putea merge mai departe.

-Există și o diplomă de absolvire, numită în limbaj biblic cunună.

Ea este primită în cer, la sediul central al școlii lui Dumnezeu, unde este programată evaluarea finală și sărbătoarea de absolvire. (2Cor. 5:10; 2Tim. 4:7-8)

Școlile lumești formează mai cu seamă deprinderi tehnice pentru o meserie sau alta, meserie pe care omul o practică câțiva ani sau zeci de ani.

Școala lui Isus formează în om mai cu seamă deprinderi duhovnicești, modelează caracterul pentru veșnicie.

De aceea școala lui Dumnezeu este cu mult mai însemnată și de dorit, căci, de ce folos i-ar fi omului să câștige lumea întreagă dacă și-ar pierde sufletul? ... ( Marcu 8:36)

Domnul Isus spune: „Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11:29-30)

Blândețea și smerenia Fiului lui Dumnezeu se vede cel mai bine la Golgota: „Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a dechis gura... S-a dat pe Sine însuși la moarte, ... a pirtat păcaele multora și S-a rugat pentru cei vinovați.” (Isaia 53)

Și ce final glorios? „... S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din cer, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturiseasă, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filpeni 2:6-11)