Șapte lucruri urâte de Domnul!

Șapte lucruri sunt urâte de Domul!

Proverbe 6:16-19

„Șase lucruri urăște Domnul, și chiar șapte Îi sunt urâte:

ochii trufași, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,

inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,

martorul mincinos, care spune minciuni, și cel ce stârnește certuri între frați.”

Înțeleptul Solomon se limitează la șapte „urâciuni” pe care omul le săvârșește în ochii lui Dumnezeu, dar ele sunt mult mai multe, pentru că, influențat de „tatăl” tuturor relelor, omul a tot adăugat la viața și la comportamentul său urâciuni.

Domnul Dumnezeu L-a creat pe om, așa cum ne spune Scriptura, după chipul și asemănarea Lui, adică perfect din toate punctele de vedere.

La început, omul nu știa ce este răul, nu cunoștea păcatul, nu știa ce înseamnă moartea și nu a înțeles cuvintele lui Dumnezeu până când Eva l-a văzut pe fiul său, pe Abel, fără viață.

Omul trăia în Grădina Edenului, bucurându-se de prezența lui Dumnezeu în fiecare zi.

Dar cel rău, care este neadormit, a făcut în mintea lui un plan ca să-l îndepărteze pe om de Tatăl și Creatorul său. A găsit în Eva un „vas” mai slab, reușind prin ea să-și ducă planul la îndeplinire.

Dacă veți mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, veți fi ca Dumnezeu. Geneza 3:5 „…Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el (pomul cunoștinței binelui și răului), vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”

Este oare ceva rău în faptul de a fi ca Dumnezeu?

Nu este, pentru că El l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Lui; dar nu este de dorit să cunoști răul, pentru că el vine de la diavol și odată ce l-ai acceptat în viața ta, nu-l mai poți controla și nu-l mai poți stăpâni. Satan are grijă să-l „alimenteze” mereu, ca nu cumva „flacăra” aceasta rea să se stingă. Tot ce vine de la cel rău, este urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Pentru „răul” pe care l-a primit omul în viața lui: în vorbire, umblare, gândire, comportament, Domnul Dumnezeu S-a îndepărtat, dar lucrul acesta nu înseamnă că Lui nu-i pasă de ceea ce face omul și că nu mai este interesat de viața lui.

„Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul și nu sunt Eu și un Dumnezeu de departe? Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul.

Nu umplu Eu cerurile și pământul? zice Domnul.” (Ieremia 23:23-24).

Acestea sunt întrebări adresate omului, de către Domnul Dumnezeu în vremea lui Ieremia, dar sunt valabile și astăzi pentru fiecare dintre noi.

Cuvântul lui Dumnezeu este valabil, neschimbat și astăzi, pentru că El a rămas același Dumnezeu și caracterul Lui nu se schimbă.

Nici o făptură nu este ascunsă de Domnul. Înaintea Lui totul este gol și descoperit și nimic nu poate fi făcut undeva departe, sau la întuneric și El să nu-l cunoască.

David scria în Psalmul 139:7 „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, și unde voi fugi departe de Fața Ta?”

Dumnezeu cunoaște gândurile omului, mintea, inima, sufletul și faptele sale în cele mai mici detalii. „Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi și pe cei buni.” Spune Cartea Proverbe 15:3.

Săvârșind încă din Eden păcatul neascultării de Dumnezeu, omului a început să-i „placă” aroganța (ochii trufași), să umble cu minciuni (limba mincinoasă), a început să urască (mâini care varsă sânge). „Domnul Isus spune că cine urăște pe fratele său este un ucigaș!”

Nu sunt puțini cei ce: „În așternut, urzesc planuri nelegiuite, iar ziua picioarele le aleargă spre rău.” După cum spune textul de mai sus.

Unora le „plac” intrigile și urzesc mărturii mincinoase împotriva fraților săi.

Acestea sunt fapte și atitudini dovedite!

De unde vin toate aceste lucruri pe care Domnul Dumnezeu le urăște?

Răutatea și-a făcut sălaș înlăuntrul omului în Eden, în ziua în care a primit „înșelăciunea” celui rău și dinăuntru, „din inima omului, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia”, după cum zice Domnul Isus în Evanghelia după Marcu cap 7:21-22.

Toate lucrurile, rele sau bune, ies din inima omului și îl spurcă sau îi fac cinste, depinde ce a acumulat înlăuntrul său.

La vremea hotărâtă de Dumnezeu, Domnul Isus a venit în lumea noastră să-l reabiliteze pe om, să-l răscumpere din felul deșert de viețuire și să îl elibereze de păcat, de răutate, de toate urâciunile și să-l facă plăcut înaintea Tatălui.

Prieten drag, Duhul Sfânt de care sunt călăuzit, îmi spune mie, dar și ție în același timp: teme-te de Domnul Dumnezeu care vede totul. El cunoaște viața noastră în amănunțime, intențiile și trăirile noastre.

Să ne debarasăm dar, de tot ce nu este după voia Lui și să ne întoarcem cu pocăință spre Dumnezeu, ca să-I facem bucurie și niciodată să nu Îl întristăm sau să Îi facem rușine.

Să trăim așa cum suntem, oameni ai luminii, mântuiți prin jertfa Domnului Isus Cristos.