Săptămâna Mare

Săptămâna patimilor lui Cristos

Luca 18:31-34

„Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, și tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini. Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa; și după ce Îl vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”

Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, și nu pricepeau ce le spunea Isus.”

Este duminică: Împăratul vine călare pe mânzul unei măgărițe

Intră în curtea Templului, Casa Tatălui, și găsește „tâlharii”, care și-au făcut „vad” de câștig.

Răstoarnă mesele schimbătorilor de bani și pe cele ale „precupeților”.

Își face un bici și scoate afară vânzătorii.

„Casa Tatălui” este o Casă de rugăciune, nu una de schimbat bani și „afaceri”.

Apoi plânge pentru cetate.

Este luni dimineața: Isus urcă la Ierusalim împreună cu ucenicii.

Îi este foame; ar vrea măcar, câteva smochine.

Caută rod în smochinul din apropiere, dar nu găsește decât frunze.

De aceea, bleasteamă smochinul: „În veac să nu mai dea rod în tine.”

Smochinul „ascultă”. Se usucă pe loc, din rădăcină.

Este marți dimineața: Isus urcă din nou cu ucenicii la Ierusalim.

Este o zi încordată.

Ucenicii își aduc aminte de cuvintele Domnului Isus în dreptul smochinului și se miră de faptul că pomul s-a uscat din rădăcină.

Este înconjurat de preoți, de farisei, de cei rău voitori.

Este pus la încercare cu întrebări: „Cu ce putere faci Tu, aceste lucruri, sau cine Ți-a dat puterea aceasta?”

Isus le spune mai multe pilde în care îi acuză de necredincioșie.

Rostește asupra lor mai multe vai-uri: „Vai de voi…”

Este miercuri: Isus nu mai urcă la Ierusalim.

El urcă pe munte ca să fie singur, ascuns de ochii lumii și stă de vorbă cu Tatăl:

„Tată, Eu Mi-am sfârșit lucrarea; de acum Eu vin la Tine.”

Este joi:

Isus urcă în cetatea Ierusalimului pentru ultima dată liber și Îți dorește tare mult să mănânce ultimele Paști cu ucenicii Săi.

Este o masă de „rămas bun”, dar nu de adio.

În timpul cinei de Paști, spală picioarele ucenicilor; era și Iuda între ei.

Apoi, Iuda pleacă să-L vândă pe Isus, marilor preoți.

Rămân cei unsprezece și Isus instituie Cina cea de taină.

Cântă Halelul (Psalmii).

Iese din cetate împreună cu ucenicii și urcă pe Muntele Măslinilor.

Intră în Grădina Ghetsimani cu Petru, Ioan și Iacov.

Se roagă la o parte, cu lacrimi și grea sudoare: „Tată, dacă este posibil, să teacă de la Mine paharul acesta, dar nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.”

„Facă-se voia Ta!”

Ucenicii au adormit, fiind foarte obosiți.

Isus îi trezește: haideți! Vine vânzătorul!

Gloata se apropie, cu ciomege, cu săbii…Iuda Îl sărută: „Cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”

Isus se lasă prins și legat de trimișii marilor preoți.

Este vineri devreme:

Isus este dus înaintea lui Ana.

Este trimis la Caiafa marele preot.

De aici la Ana și apoi la Pilat.

De la Pilat la Irod.

Soldații își bat joc de El.

Împletesc o cunună de spini și i-o pun pe cap.

Îl bat cu trestia.

Îl bat cu nuiele.

Îl bat…

Îl scuipă.

Îi smulg barba.

Îl batjocoresc.

Îl trimit din nou la Pilat.

Pilat Îl judecă, dar nu-I găsește nici o vină.

Vrea să-L elibereze. Se spală pe mâini, dar Tatăl din cer are alt plan!

Poporul, ațâțat de „scămosul”, strigă: „La moarte”! „Răstignește-L”.

Este vineri:

Îi pun crucea grea în spate și Îl obligă sub amenințarea biciului să o ducă până la Golgotă.

Este extenuat! Nu mai poate!

Simon din Cirena, întorcându-se de la câmp, Îl ajută; Îi duce el crucea.

Este vineri:

Isus este țintuit pe cruce cu piroane în palme și în picioare.

Este ridicat și atârnat între cerul din care a coborât și pământul pe care a umblat smerit.

Rostește ultimele cuvinte Își încredințează duhul în mâinile Tatălui:

„Eli, Eli, Lama Sabactani.”

„S-a sfârșit”.

Este vineri:

Trupul Lui este pus într-un mormânt.

În duhul însă se duce în locuința morților: „Porți, ridicați-vă capetele, ca să intre Împăratul slavei”.

Este vineri: Este o zi neagră la propriu și la figurat.

Dușmanii triumfă.

Satan își freacă „ghearele”.

Urmează duminica, întâia zi a săptămânii:

Soarele neprihănirii strălucește mai tare ca oricând.

Isus a înviat.

Isus, Este viu.

Se arată femeilor.

Se arată și fraților Săi, ucenicii.

Dușmanii, fariseii, preoții cei mari tremură, se frământă, freamătă, fac planuri, scornesc minciuni.

Ce facem?

Satan este învins o dată pentru totdeauna.

Fiul omului, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu a biruit.

Isus este viu!

Glorie Domnului Isus Cristos care a biruit moartea și a nimicit pentru totdeauna planul lui satan.