Săpați în palmele lui Isus

Săpați în palmele Domnului

Isaia 49:8-16

„Așa vorbește mai departe Domnul: „La vremea îndurării Te voi asculta, și în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi și te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici țara, și să împarți moștenirile pustiite;

Să spui prinșilor de război: „Ieșiți!” și celor ce sunt în întuneric: „Arătați-vă!”. Ei vor paște pe drumuri și vor găsi locuri de pășune pe toate coastele.

Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arșița, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi și-i va duce la izvoare de ape.

Voi preface toți munții Mei în drumuri, și drumurile Mele vor fi bine croite.

Iată-i că vin de departe, unii de la miază noapte și de la apus, iar alții din țara Sinim.

Bucurați-vă, ceruri! Veselește-te pământule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mângâie pe poporul Său, și are milă de nenorociții Lui.”

Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul, și m-a uitat Domnul!”

Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, și să n-aibă de rodul pântecului ei?

Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip:

Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!”

Nu pot să știu dacă a fost așa de la început, dar astăzi se întâmplă că sunt vremuri foarte tulburi și grele din toate punctele de vedere, de aceea oamenii se frământă, se zbat, aleargă în stânga și în dreapta căutând binele și fericirea care parcă nu mai sunt de găsit.

Și lucrul acesta este adevărat, pentrucă bucuria adevărată, binele desăvârșit și fericirea nu se găsesc pe planeta pământ, oricât de departe ar călători cineva și oricât de adânc ar săpa, ci ele se găsesc doar în cer la Domnul bucuriilor și al fericirilor.

Și cei mai mulți oameni trăiesc astăzi ca și cum Dumnezeu nu ar fi nicăieri.

Răutatea a crescut foarte mult, păcatul este la culme chiar și în adunările lui Dumnezeu oamenii sunt fără evlavie și fără frică, pentrucă cei mai mulți nu mai trăiesc prin credință.

Mulți au întors spatele lui Dumnezeu și se uită numai la mâna omului ca robii la mâna stăpânilor lor, ca să primească firimituri.

Este o vreme în care, Dumnezeu din cer este înjurat, blestemat și sunt adulați oamenii care spun că Biblia este o carte învechită și că Dumnezeu este îmbătrânit și că trebuie să fie schimbat după cum omul se schimbă, generație după generație.

Toate aceste lucruri arată că Domnul Isus, Mirele este gata să deschidă ușa cerului și să-Și cheme acasă mireasa.

Te uiți la oameni și parcă se zbat și se adâncesc tot mai mult în noroiul dezmățului și al păcatului și nu mai găsesc calea de ieșire și calea eliberării și a mântuirii pentrucă nu o caută acolo unde trebuie.

Satan a reușit prin înșelăciune, să țină în întuneric lumea aceasta și să acopere prin idolatrie, singura cale de ieșire din mizeria păcatului și a morții.

Sunt tineri și nu puțini, care nu mai doresc să-și întemeieze familii; nu mai doresc să se alipească de cineva ca să le fie aproape, mai bine preferă prieteni virtuali, care de cele mai multe ori îi trag în jos, spre pierzare veșnică.

Spunea un păstor într-un mesaj, că a întâlnit un tânăr care s-a lăudat că are două mii cinci sute de prieteni virtuali și nu după multă vreme l-a găsit pe un pat de spital, bolnav, fără nici un prieten lângă El.

Sunt unii care caută să umple golul din inimile lor și din viețile lor în distracții și chiar în destrăbălări, sau închizându-se în carapacea oferită de către dumnezeul veacului acestuia.

Ei spun așa cum anticipa apostolul Pavel în 1 Corinteni 15:32 „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri.”

Nimeni însă nu trebuie să uite că vine vremea scadenței, când toți oamenii vor sta în fața Marelui și Dreptului Judecător, ca să dea socoteală de fiecare zi și de fiecare ceas trăit pe pământ cu, sau fără Dumnezeu.

Totuși, în bunătatea Sa, Domnul Dumnezeu face o strigare, poate să fie ultima, după cum spune poetul unei cântări, și anume: „Ieșiți”.

„Ieșiți”, voi cei ce sunteți în întuneric, ieșiți la lumină; cei ce sunteți prinși în cursa diavolului ieșiți, eliberați-vă, evadați, scăpați-vă viața până când încă nu este târziu.

Încă mai este o vreme de har, când Domnul, Dumnezeu așteaptă răbdător întoarcerea păcătosului de pe calea pierzării.

Versetul 9 „Să spui prinșilor de război: „Ieșiți!”, și celor ce sunt în întuneric: „Arătați-vă!” Ei vor paște pe drumuri și vor găsi locuri de pășune pe toate coastele.”

Ieșiți din toată starea în care vă aflați, zice Domnul și veți găsi hrană pentru suflet, apă pentru viață, adăpost în vreme de necaz.

Dar dacă nu vrei să asculți de Domnul și să ieși degrabă de sub „umbra” omului, să știi că Duhul Sfânt nu te poate obliga să vii la umbra aripilor Sale.

Versetul 10 „Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arșița, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi și-i va duce la izvoare de ape.”

Strigarea Domnului, sau chemarea Lui, este urmată de o promisiune fermă:

Versetul 15 „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să nu aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip:

Zice Domnul, chiar dacă mama va uita să mai alăpteze copilul, Eu nu te voi uita niciodată și nu vei fi lipsit niciodată de binele pe care ți-l dorești.

Apoi este declarația din versetul 16 „Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei”.

Cititorule, te sfătuiesc să intri de grabă în grațiile lui Dumnezeu și să te întorci de pe calea cea rea pentrucă, atunci când Isus Cristos, Domnul se va uita la palmele Sale, să îți vadă chipul, suferința, durerea, necazul, bucuria, liniștea, pacea și toată starea pe care o ai în El.

Pentrucă nu numai numele, ci întreaga ta viață va fi săpată ca o aducere aminte pe palmele sfinte ale lui Isus.