Să nu vi se tulbure inima

Să nu vi se tulbure inima

Luca 21:25-28

„Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la urletul mării și al valurilor;

oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu mare putere și slavă mare.

Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus, și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

Cuvântul de ordine, pentru poporul lui Dumnezeu, în vremea pe care o trăim în această ultimă generație, este fără echivoc, acela de a ne trăi credința cu evlavie, dar cu toată puterea și din toată inima!

Este vremea să ne bucurăm la maxim, de fiecare zi pe care o putem petrece în Adunare și în „libertate”, de fiecare ceas în care mai putem să rostim liberi Numele Domnului!

Pentru că nu știm câtă vreme ne-a mai rămas și cât de mult o să ne mai putem aduna, ca să ne rugăm împreună, să lăudăm pe Domnul în cântări împreună, sau să ascultăm o predică, pe viu.

Nu știm ce ne aduce ziua de mâine!

Satan își schimbă tactica și strategia de luptă de la o oră la alta și de la o zi la alta.

El vine cu noi „tulpini”, cu noi avertismente, cu noi restricții.

De altă parte ne-am obișnuit cu întrebarea firească, de altfel: Ce mai faci? Cum ești?

Și răspunsul vine foarte repede, pe negândite: Bine, mulțumesc, chiar dacă, dincolo de vorbe și dincolo de „binele” afișat pe fața multora, viața omului este franjuri!

Doar Dumnezeu vede foarte clar și știe foarte bine, ce se petrece în inima fiecăruia, în casa fiecăruia, sau în familia fiecăruia.

Tocmai de aceea, este bine ca în vremea aceasta, să ne apropiem mai mult de Domnul, să stăm mai mult de vorbă cu El și să credem în făgăduințele Sale din toată inima noastră.

Trăim o vreme în care situațiile din jurul nostru, se rostogolesc, cu mare intensitate spre rău și spre „nicăieri” și parcă oamenii de pretutindeni, oameni cu pretenții de altfel, nu mai găsesc soluții pentru oprirea lor.

Și astfel, îngrijorările și tulburările pun stăpânire pe inimile multora…și dacă lucrul acesta s-ar întâmpla numai cu cei din lume, ar fi ceva, pentru că lumea oricum zace în cel rău; dar îngrijorările, depresiile, tulburările, neliniștile, nesiguranța zilei de mâine, toate acestea, au pus stăpânire pe inimile multora din Biserică.

Părinții noștri au trecut prin al doilea război mondial, prin foamete, prin greul naționalizării comuniste și de când este omul pe pământ, necazurile l-au căutat necontenit.

De multe ori s-a clătinat pământul prin cutremure, au fost ciumi și pandemii. Toate acestea, vin și pleacă; Unul singur a rămas neclintit din veșnicie: Isus Cristos, care este Domnul!

În ultimele ore ale șederii Sale pe pământ, Domnul Isus, se uită cu drag în ochii fiecărui ucenic, aflat în jurul Său și le spune: „să nu vi se tulbure inima!”

Mântuitorul știa foarte bine că Diavolul care stă la pândă, ca o fiară, va încerca din răsputeri să tulbure „apele” inimii credincioșilor, ca să nu vadă lucrurile clar, să nu mai vadă pericolul care se apropie de ei și să nu mai vadă mâna Domnului întinsă gata să-i smulgă din mijlocul necazului.

În ape limpezi, când ai inima limpede, când ai mintea limpede, când ai vederea limpede, vei observa întotdeauna pericolul care se apropie și te vei pune la adăpostul aripilor lui Dumnezeu, te vei așeza în poziție de luptă și în același timp, de apărare.

În felul acesta, vrășmașul nu te va lua prin surprindere și nici nu te va putea birui!

De aceea, Mântuitorul rostește cuvintele acestea ca un avertisment: „Fiți cu luare aminte; să nu vi se tulbure inima!”

Dar, oare cum sa nu ți se tulbure inima când nu știi ce vei pune mâine pe masa copiilor, când nu știi cu ce vei plăti facturile la utilități, sau costurile unui tratament medical mai scump?

Domnul Isus ne oferă însă un remediu simplu și la îndemâna oricui: încrederea în grija părintească a Celui ce are totul și poate totul în acest Univers creat de El. „Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine”, zice Domnul!

„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33), „căci prea iubiților Lui, El le dă pâinea ca în somn” (Psalmul 127:2).

Cum să găsești Împărăția lui Dumnezeu, când privirea ta este mereu îndreptată în jos, spre pământ?

Cum să Îl vezi pe Isus, Neprihănirea în Împărăție, când inima ta este tulburată de situații, de împrejurări, de spaime, de amenințările celor care ar trebui să vegheze la binele tău?

Împărăția lui Dumnezeu nu se găsește în pământ, și nu se găsește, ori cât de mult ai căuta în mașini, în case, vile, în averi sau în salarii, ci Împărăția lui Dumnezeu este în ceruri, de aceea, privirile noastre trebuie să fie necontenit îndreptate în sus.

„Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus, și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

Cu alte cuvinte, Domnul Isus vrea să ne spună, într-o vorbire caldă, mângâietoare: „Nu vă lăsați biruiți de îngrijorările vieții. Nu lăsați ca acestea să devina obsesii, astfel încât să nu mai aveți timp pentru sufletele voastre.

Pentru că Diavolul, vrea să ne atragă atenția de la îngrijirea sufletului și să ne-o îndrepte spre purtarea de grijă a trupului acestuia, care oricum nu are nici o valoare, pentru că este țărână și se duce mai devreme sau mai târziu, în țărâna din care a fost luat!

Aveți încredere că Tatăl ceresc știe de ce aveți nevoie. Fiți liniștiți, fiți încrezători și priviți cu seninătate la ziua de mâine, oricât de întunecoasă ar părea. Gândiți pozitiv! Fiți optimiști! Aveți încredere în Mine!” Zice Domnul!

O vorbă românească, spune că: „din pricina copacilor, de multe ori nu vezi pădurea” și în plan spiritual cuvintele acestea, se pot traduce astfel: „din pricina îngrijorărilor, și din pricina tulburării inimii, nu vezi mâna lui Dumnezeu întinsă spre tine cu ofertele Sale de viață…”

Ce ar fi făcut Petru, dacă din pricina valurilor mării, nu ar fi văzut mâna Învățătorului întinsă spre salvarea sa?

Nu este bine să ne întoarcem acolo, nici măcar cu gândul, pentru că este înfricoșător!

Fără Domnul Isus și fără ajutorul Său, ești pierdut pentru vecie.

Dacă din pricina tulburării inimii tale, nu mai vezi mâna perforată a Domnului întinsă spre tine ca să te salveze de molimă și de ciumă, și te încrezi într-o „înțepătură”, este Vai!

Sau ce ar fi făcut cei trei tineri, prieteni ai lui Daniel, în fața cuptorului încins de șapte ori mai tare, în Valea Dura, dacă nu și-ar fi pus încrederea în izbăvirea lui Dumnezeu?

Cu siguranță că nu am fi știut nici odată istoria acelei întâmplări și nu am fi auzit vreodată despre Șadrac, Meșac și Abet-Nego.

Dar Dumnezeu a lăsat în istorie, un exemplu de credință pentru noi.

Agar, roaba Saarei avea inima atât de tulburată încât nu putea să vadă izvorul de apă care era chiar lângă ea. A fost nevoie ca Dumnezeu din cer să trimită un înger ca să-i mângâie inima, să-i limpezească ochii și să-i arate „izvorul de viață”.

Dacă suntem biruiți de teamă, de groaza „ciumei”; sau dimpotrivă, suntem plini de speranță, de nădejdea pe care o dă credința, totul depinde de locul în care căutăm.

Dacă te uiți la dezastre naturale; dacă ești conectat pe veștile rele; dacă epidemiile și boala îți ocupă gândurile; dacă ești concentrat cu toată ființa ta la „pământ”, inima ta va fi plină de teamă și va fi atât de tulburată încât nu vei mai vedea „soarele” care răsare dincolo de „nori”.

Domnul Isus Cristos îți spune astăzi:

Privește în sus!

De ce? Pentru că atunci când privim spre sanctuarul Cerului, îl vedem pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu Tatăl, ca Mare Preot și Mijlocitor și descoperim alinarea, mângâierea și izbăvirea în promisiunile Sale, curate, reale.

„Oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ”. Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie”, versetele 26-28. Dumnezeu să ne binecuvinteze.