Să nu treci peste ce este scris!

Să nu treci peste ce este scris!

Romani capitolul 13

Mulți oameni intrând la judecată cu Dumnezeu cer justificare, certându-se cu El: „De ce Dumnezeu care pune dregători în fruntea poporului, nu alege niște oameni care să salveze țara de la nenorocire, s-o scoată din sărăcie?”

Dar oare poporul trăiește după voia Lui Dumnezeu, astfel ca El să-l binecuvânteze precum zice Scriptura?

Domnul are un răspuns ferm la întrebările fără rost ale poporului, în 2 Cronici 7:14: „dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.”

Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu peste care nu trebuie să treacă nici păstorul, nici prezbiterul, sau diaconul și nici „iubitul ascultător”!

Domnul Dumnezeu te ascultă dacă Îl asculți și îți împlinește voia, dacă Îi împlinești tu voia Lui; altfel poți să aștepți mult și bine. El așteaptă să se întoarcă poporul de la căile lui rele, așa cum tatăl din pilda Mântuitorului îl aștepta pe fiul risipitor.

De altă parte, supunerea faţă de stăpânire este poruncită de către Domnul Dumnezeu, însă fără compromisuri în plan spiritual și fără încălcarea sfintei Legi.

Totuși, ca să trăiești în pace, fără frică și să fii liber în țara ta, liberă, trebuie să te supui stăpânirii, să fii un bun cetățean, să-ți plătești dările, să respecți legile, să-ți faci bine slujba și să ai o bună înțelegere cu vecinii.

Domnul Isus spune în Evanghelia după Matei 22:21: „…Dați Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

Biblia ne îndeamnă să nu trecem peste ce este scris, pentru că în felul acesta împlinim voia bună și plăcută a lui Dumnezeu, iar dacă vom rămâne în limitele celor scrise în Cartea Sfântă, vom avea liniște și pace în sufletele noastre și ne vom putea duce mântuirea cu frică și cutremur până la capăt, după cuvintele scrise în Biblie.

13:1 „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.

13:2 De aceea, cine se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu; și cei ce se împotrivesc, își vor lua osânda.

13:3 Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele, și vei avea laudă de la ea.

13:4 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune și să pedepsească pe cel ce face rău.

13:5 De aceea trebuie să fiți supuși nu numai de frica pedepsei, ci și din îndemnul cugetului.

13:6 Tot pentru aceasta să plătiți și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.

13:7 Dați tuturor ce sunteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama, dați-i vama; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea.

Dragostea este împlinirea Legii!

13:8 Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții, a împlinit Legea.

13:9 De fapt: „Să nu preacurvești, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu poftești“, și orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. “

13:10 Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.

Veghează în curăție de inimă!

13:11 Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

13:12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunerecului, și să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

13:13 Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții; nu în curvii și în fapte de rușine; nu în certuri și în pizmă;

13:14 ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Cristos, și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele.”

De ce trebuie ca oamenii credincioși să rămână în limitele Cuvântului lui Dumnezeu? Pentru că de multe ori uită să mulțumească, să recunoască faptul că își trăiesc existenţa pe pământul lui Dumnezeu (Psalmul 24:1 „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea și cei ce o locuiesc.”), și uită că respiră aerul lui Dumnezeu, sau că însăși viaţa este de la Dumnezeu.

Nu puțini preferă să-și trăiască viața așa cum vor ei; ca şi cum nu va exista o zi a judecăţii în care Domnul Dumnezeu va trage linie şi va da răsplata cuvenită fiecăruia.