Rugăciunea de laudă – Psalmul 9:1-2

„Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. Voi face din Tine bucuria și veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Prea Înalte, ... ” (Psalmul 9:1-2)

Rugăciunea este modalitatea pe care a rânduit-o Dumnezeu să i ne adresăm. Unul din marile haruri ale vieții noi cu Domnul este îndrăzneala rugăciunii și posibilitatea de a fi ascultați... Rugăciunea este esențială. Cu toții, creștini maturi, știm că dacă nu ne rugăm pierim... La începutul relației cu Domnul, rugătorul este stângaci, rugăciunea este firavă, însă cu timpul omul învață și progresează. În primele zile rugăciunea este caracterizată mai ales de inocență și sinceritate, mai târziu cunoașterea și rațiunea iau locul... Cu privire la conținutul rugăciunii, un lucru m-a frământat: de ce îl laudă oamenii în Biblie pe Dumnezeu? De ce El acceptă să fie lăudat? ... De mic copil am fost târâți de comuniști înaintea dictatorului Ceaușescu pentru a-l onora cu aclamații de tot felul... Este Dumnezeu orgolios și avid de complimente ca și noi oamenii? ... Înțeleg să-i mulțumim, să ne mărturisim greșelile, să-i cerem o favoare sau alta; dar de ce să-L aclamăm și să-L adorăm? Îmi ziceam în mine: Doamne cum să înțeleg rugăciunea de laudă?

Am înțeles în timp că două sunt motivele care justifică nevoia mea, a noastră, de a-L adora și lăuda pe Dumnezeu.

A. Prima ține de cine este El și a doua de cine sunt eu. În Scriptură Domnul Dumnezeu ni se descoperă ca și un Dumnezeu măreț, strălucitor, frumos, minunat, plin de har. Este o dovadă de sănătate mintală să apreciezi și să lauzi ceea ce este deosebit. C. S. Lewis face o comparație între o operă de artă deosebită și slava lui Dumnezeu, spunând: „Admirația este reacția corectă, adegvată sau potrivită față de o operă de artă care se cere apreciată. Dacă nu o admirăm suntem stupizi, lipsiți de sensibilitate și pierdem foarte mult... Dumnezeu este acel Obiect pe care-L admiri pur și simplu... a nu-L aprecia înseamnă a pierde cea mai mare experiență a vieții... (Iar) încântarea nu este completă până nu este exprimată”.

B. Pe de altă parte, suntem absolut dependenți și profund îndatorați lui Dumnezeu. Te-ai gândit de ce exiști? Primul răspus care-ți vine în minte este: pentru că părinții m-au dorit. Răspuns greștit! Părinții tăi și ai mei au dorit un copil, dacă au dorit, dar n-au știut ce vor avea, ce vor primi. De ce tocmai tu? Psalmistul cunoștea răspunsul corect atunci când afirma: „Tu (Dumnezeule) mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată... ” (Psalmul 139:13-18) Pentru că în Dumnezeu avem viața, mișcarea și ființa ar trebui să fim, ca și regele David, plini de laudă la adresa Binefăcătorului nostru de fiecare zi.

C. Și, imagineazăți, întri la judecată știindu-te vinovat, așteptându-te la ce este mai rău. Dar surpriză, ieși iertat, eliberat. Imaginează-ți, te întorci la Tatăl falimentar. Rob, ar fi minuat dacă te-ar accepta. Dar surpriză, Tatăl te înnoiește și te proslăvește. Asta se întâmplă cu ispravnicul necredincios, asta se întâmplă cu fiul risipitor. Dar de fap, asta se întâmplă cu fiecare creștin credincios, cu fiecare creștină în Hristos. Acum, când ți se întâmplă una ca asta, natural ar fi să fi plin de admirație și recunoștință, să nu încetezi ai aduce laudă Celui ce s-a purtat astfel cu tine.

Așa dar, atunci când Îl laud în rugăciune sau în vorbirea mea curentă pe Domnul Dumnezeu, dovedesc că văd și gândesc bine despre Atotputernicul, arăt că am o perspectivă corectă asupra vieții mele și sunt recunoscător pentru binele care mi se face. Păstorul Wurmbrand răspunde în felul următor la întrebarea: „De ce are nevoie Dumnezeu de laudele noastre?” „Dumnezeu n-are nevoie de laudele tale. Tu ai nevoie să-L lauzi pe El. El este binele suprem. Dacă nu-L vei lăuda pe El, te vei lăuda pe tine însuți sau pe alte ființe inferioare și ți se va bara astfel drumul înaintării”. Deci, „Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. Voi face din Tine bucuria și veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Prea Înalte, ... ”