Rolul părintelui duhovnicesc în Biserica lui Hristos

Categorie: predici scrise

Mulți dintre noi, am crescut în adunările evanghelice. Puțini sunt care au început viața de credință altfel.   

Și am crescut greșit. Am crescut în adunări unde nu era toată învățătura lui Hristos și Scriptura spune că astfel de adunări nu-L au pe Dumnezeu. (Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. 2 Ioan 1:9)  

Mulți dintre noi au ajuns într-o adunare instituționalizată, ca un orfan pe  care nu l-a crescut nimeni, unde nu ne-a întrebat nimeni ce-i cu noi, ce se întâmplă cu viața noastră. Am stat ani de zile acolo și creșterea noastră a fost foarte defectuoasă.

Mulți dintre noi nu am fost în mod real prunci niciodată, nu am avut un părinte duhovnicesc care să ne crească pas cu pas, așa cum crește un copil firesc cu părinții lui. Poate în cel mai bun caz am avut un sfătuitor, dar nicidecum un părinte. 

Trupul lui Hristos nu este un club social, nu este un loc unde se închină oamenii ci este o structură bine pusă la punct care a fost instituită de Dumnezeu pentru creșterea și desăvârșirea sfinților.

Prima etapă a vieții de credință pe care noi o găsim în Cuvântul lui Dumnezeu este pruncia duhovnicească.

Însă puțini sunt cei ce au avut parte de un părinte duhovnicesc așa cum a fost apostolul Pavel pentru Timotei, Tit ca de altfel și pentru mulți alții.

Cei din biserica din Corint știau foarte clar că Pavel este părintele lor duhovnicesc. Și noi, când ne analizăm viața de credință, vom constata că nu am avut un părinte duhovnicesc care să ne născă prin Evanghelie, care să se ocupe de noi să ne de-a laptele duhovnicesc, care să se îngrijească de modelarea caracterului nostru după caracterul lui Hristos. N-a fost nimeni să ne crească, și să ne învețe să călcăm pe urmele lui Hristos.

Daca am fi avut o credință reală am fi putut spune și noi astăzi cum puteau ei să spună: ”El ne-a născut prin Evanghelie.” Timotei știa prea bine că Pavel este părintele lui duhovnicesc, Pavel spunea de Timotei că este copilul lui preaiubit și credincios în Domnul. De multe ori el i-a spus: ”Fiu-le Timotei …”

Dacă nu începem viața de credință ca prunci, atunci intrăm ca un hoț și ca un tâlhar, nu intrăm pe ușa pe care a lăsat-o domnul Isus.

El a instituit Biserica și porțile locuinței morților nu o vor birui. Dar dacă noi vrem să intrăm pe altă ușă în Trupul lui Hristos, acest lucru nu va fi posibil.

Mulți dintre noi avem zeci de ani de pocăință, dar când am intrat în Biserică nu am urmat pașii dați de Cuvântul Scripturii.

O să ne întrebăm contrariați, probabil: Oare chiar la întoarcerea mea la Dumnezeu, trebuia să am un părinte duhovnicesc? Nu se poate și altfel? De ce nu este bună adunarea în care se practică doar închinarea, nu și creșterea pentru desăvârșirea sfinților?

”Cât despre mine, fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumești, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteați suferi. (1 Corinteni 3:1)

sursa: https://cuvantcurat.ro