Restaurați prin Duhul Sfânt

Restaurați prin Duhul Sfânt

Geneza 1:2

„Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor.”

Pământul era gol, pustiu, întunecat, dar Domnul Dumnezeu a găsit modalitatea și plăcerea să-l restaureze, să-l înfrumusețeze și să-l readucă la viață. Pământul era „mort”, pustiu, întunecat, era gol de orice verdeață.

La fel, omul creat de către Domnul Dumnezeu, conform Geneza 2:7, era la început „țărână” fără viață, gol și descoperit, dar în același verset găsim faptul că Dumnezeu i-a suflat în nări suflare de viață. „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.”

Însă frumusețea și plinătatea pusă în om la început nu a durat prea mult pentru că cel rău, șarpele cel vechi l-a ademenit și l-a momit tocmai cu ceea ce Dumnezeu, Creatorul îi interzisese și astfel, a devenit din nou „gol”, „pustiu” și „umblând în întuneric”.

Tot așa noi eram goi, cu sufletul pustiu, fără Dumnezeu, umblând prin lumea de păcate fără nici o țintă, dar Dumnezeu din cer a găsit modul de reabilitare, de restaurare și de înfrumusețare a omului nostru dinăuntru.

El ne-a iubit pe când noi eram „departe”, cu sufletele golite de dumnezeiescul pus de la început și L-a trimis pe Fiul Său ca să ne umple cu Duhul Său și să ne acopere goliciunea, îmbrăcându-ne în „Lumină”.

Sfânta scriptură începe cu cuvintele acestea: „la început pământul era gol, pustiu, întuneric…”, dar nu rămâne așa; Domnul continuă și spune mai departe: „…și Duhul Domnului se mișca pe deasupra apelor”.

Nici o altă declaraţie nu putea fi mai potrivită ca introducere în Sfânta Scriptură. Începând cu primele cuvinte suntem puși în faţa Unei fiinţe Atotputernice, cu personalitate, cu voinţă şi scop, existând înainte de „început”.

Psalmul 90:2 „Înainte să se fi născut munții și înainte ca să se fi făcut pământul, și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!”

Biblia ne introduce în atmosfera divină și ne pune în fața Unui Dumnezeu la plural, care nu depinde de nimeni și de nimic și nu este limitat în spațiu și timp. El este Dumnezeul care Şi-a exercitat hotărârea de „a face cerurile şi pământul”.

Încă din primul verset, Scriptura ne face cunoștință cu Dumnezeul cerului și al pământului, Creatorul tuturor lucrurilor și ale ființelor care au suflare, dar și ale celor fără suflare.

Duhul, sau Ruach al lui Dumnezeu se mişca pe deasupra tuturor, parcă cercetând lucrarea și apoi aducând „raportul” constatării înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Bună oară, spune Domnul în Evanghelia după Ioan 16:8 că Îl va trimite pe Duhul Sfânt ca să fie Martor, Mângâietor și Restaurator al omului căzut în păcat: „Și când va veni El, va dovedi lumea în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata (va constata faptul că lumea este păcătoasă).”

Prin urmare, oricine va pricepe prin lucrarea Duhului Sfânt faptul că este păcătos și are nevoie de mântuire și crezând, va fi restaurat prin jertfa Fiului, de către același Dumnezeu care a restaurat și înfrumusețat pământul la început.

În armonie cu crezul biblic, Duhul lui Dumnezeu este Duhul Sfânt, a treia Persoană a dumnezeirii. Începând chiar din versetul întâi, în toată Scriptura, Duhul lui Dumnezeu are rolul de „agent divin” și Coautor în toate actele creatoare, fie a pământului, a naturii, a bisericii, a vieţii noi sau a omului născut din nou.

Oricine este născut din apă (cuvântul lui Dumnezeu) și din Duhul, primește o viață nouă, având în Domnul Isus garanția veșniciei.

Am înțeles din Cuvintele Scripturii, că ceea ce contează în adunare și în sufletul nostru, este prezența Duhului Sfânt, care umple golul oricât de mare ar fi.

De asemenea, Duhul Sfânt mișcându-se peste adunare și peste sufletele noastre, ne aduce alinare, pace și bucurie.

El ne luminează viața, El ne mângâie și ne arată Calea cea bună spre cer.

Duhul Sfânt care „se mișcă” peste noi, ne arată urmele pașilor lui Cristos și ne dă putere să călcăm pe ele, chiar dacă uneori trec prin văile adânci ale suferinței. Tot Duhul Sfânt este Persoana din Dumnezeu care ne scoate mereu la „liman”.

Duhul Sfânt ne scoate din obscuritate, din starea de ațipire, ne scoate din întuneric și ne îmbracă în „Lumină”, pentru ca să putem vedea deslușit „drumul spre casă”.

Domnul Dumnezeu să ne dea înțelepciune!