Rămâi în Cristos

Rămâneți în Mine!

Ioan 15:1: 11

„Eu sunt adevărata viță, și Tatăl Meu este vierul.

Pe orice mlădiță, care este în Mine și n-aduce roadă, El o taie; și pe orice mlădiță care aduce roadă, o curățește, ca să aducă și mai multă roadă.

Acum voi sunteți curați, din pricina cuvântului, pe care vi l-am spus.

Rămâneți în Mine, și Eu voi rămânea în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.

Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele.

Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.

Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiță neroditoare, și se usucă; apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc, și ard.

Dacă rămâneți în Mine, și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da.

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea.

Dacă păziți poruncile Mele, veți rămânea în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, și rămân în dragostea Lui.

V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină.”

Foarte interesant este faptul că, Domnul Isus nu este surprins niciodată de vorbele fariseilor și a celor care încercau să-L contrazică, și niciodată nu este luat pe nepregătite, ci El le răspunde întotdeauna clar, răspicat, fără ascunzișuri, fără cuvinte cu două înțelesuri.

Când se laudă cu apa pe care au băut-o în pustie înaintașii lor sub conducerea lui Moise, Domnul le răspunde și le vorbește despre o altă apă, mai bună, mai curată, dătătoare de viață, o apă care curge din însăși inima Sa și care țâșnește în râuri în Biserică, adică în trupul tainic al Mântuitorului.

În Evanghelia după Ioan 7:38 Însuși Domnul Isus spune: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

Când se laudă cu mana pe care au mâncat-o părinții lor în pustie, Domnul le vorbește despre pâinea care coboară din cer și care dă viață. El le vorbește despre pâinea pe care, dacă o mănâncă cineva îi satură sufletul și nu mai piere, pe când mana din pustie nu a putut să le dea viața celor ce au mâncat-o.

Ioan 6:49 „Părinții voștri au mâncat mană în pustie, și au murit.”

Când se laudă cu păstorii și învățătorii lui Israel, Domnul le vorbește despre adevăratul Păstor, care își dă viața pentru oile Sale.

Ioan 10:11 „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.”

Iar atunci când se laudă cu nașterea lor din Avraam, numindu-l părintele lor, Domnul le vorbește despre nașterea din nou, sau nașterea din Dumnezeu, care este mult superioară nașterii din om.

Cine este născut din Dumnezeu nu mai piere, el

are viața veșnică.

În Psalmul 80:8-11 Cuvântul Domnului declară faptul că mai demult, în vechime, Domnul Dumnezeu a adus o „vie”, pe care a sădit-o pe pământ, în locul unde El și-a pus amprenta și „pecetea” de Stăpân. Dar „via” aceasta scoasă cu mână tare din Egipt, s-a „sălbăticit”, îndepărtându-se de Dumnezeu prin neascultare, răzvrătire și idolatrie.

„Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, și ai sădit-o.

Ai făcut loc înaintea ei: și ea dat rădăcini și a umplut țara.

Munții erau acoperiți de umbra ei, și ramurile ei erau ca niște cedri ai lui Dumnezeu.

Își întindea mlădițele până la mare, și lăstarii până la Râu.”

Via, în Scriptură mai simbolizează și starea de bucurie, de bine și de veselie în prezența lui Dumnezeu. Pentru că numai în prezența Lui este adevărata bucurie și adevărata fericire. Însă „via” adusă cu „efort”, din Egipt, s-a stricat, s-a „corcit” prin amestecare cu dumnezeii străini, a dat „struguri” acri și astfel nu a mai fost pe placul Stăpânului.

Acum, la împlinirea vremii hotărâte mai dinainte, El a luat o altă Viță, de data aceasta una Nobilă, de neam de Dumnezeu, chiar pe Însuși Fiul Său și L-a sădit în țara lui Israel și așteaptă de la „via” Sa, adică de la Israel roade bogate.

Vița aceasta nouă, este o viță de calitate superioară și are putere în Ea însăși să rodească astfel ca să umple țara, să însănătoșească toată via cea veche, astfel ca să nu mai fie stricăciune în ea.

Toată via de mai înainte, care deși la început era îngrijită cu atenție de Vier, totuși s-a sălbăticit, de aceea Domnul Dumnezeu, Vierul a găsit cu cale să o altoiască în „Butucul”, care niciodată nu poate să dea greș în rodire și niciodată nu poate să facă struguri acri.

Și cum altfel ar putea să aducă mlădițele roadă bogată, curată, de calitate duhovnicească pentru Stăpânul viei, dacă nu rămânând în adevărata viță, trăgându-și seva de viață, învățătura, puterea, vigoarea numai din Vița care are rădăcinile, de data aceasta, ancorate în cer și nu în pământul plin de silnicie și păcat!

Numai în felul acesta, trăgându-și seva prin rădăcina cerului, mlădițele cresc sănătoase, viguroase și pot aduce un rod bogat pentru Stăpânul lor.

Nu întâmplător, Domnul Dumnezeu cere omului să se smulgă, să se dezrădăcineze din lumea păcătoasă și să se sădească, să se înrădăcineze în Împărăția Sa, ca să-și tragă seva de viață din cer, prin Fiul, Acela care este Adevărata viță.

De fapt, dincolo de rodire, mlădița are parte de o binecuvântare cerească, de o îngrijire specială, datorită faptului că este altoită în „Viță”. Și atâta timp cât mlădița rămâne în Viță, toate lucrurile înconjurătoare și toată starea mediului înconjurător nu o pot distruge. Nici vulpile mari și nici vulpile mici nu o pot strica.

De asemenea, nici hoțul nu o poate „călca”, pentru că Vierul, Stăpânul o înconjoară pe dinapoi și pe dinainte, iar peste ea Își întinde mâinile ca să o apere, să o protejeze. Psalmul 139:4.

Mlădițele care aduc rod, sunt curățate, spălate în sânge sfânt, sunt îngrijite într-un mod deosebit, cu delicatețe de Însuși Mântuitorul, ca să le facă și mai roditoare pentru slava Sa, iar cele rele, neroditoare sunt tăiate, separate, îndepărtate de cele bune și sunt aruncate în focul veșnic.

Este o mare diferență între a fi curățit și între, a fi tăiat și aruncat în foc.

Domnul Dumnezeu a făcut curat locul, a defrișat, a alungat popoarele păgâne care locuiseră mai întâi și apoi a sădit, a așezat pe Israel în țară.

Isaia 5:4 „Ce aș mai fi putut face viei Mele, și nu i-am făcut? Întreabă Stăpânul viei! Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă așteptam să facă struguri buni?”

Până când nu te-ai smuls, sau până când nu te-ai dezrădăcinat din pământul blestemat al păcatului și până când nu te-ai sădit adânc în Împărăția cerului, cu nici un chip nu vei putea aduce roadă plăcută Stăpânului.

Numai în Domnul Isus este biruința și numai în El și împreună cu El poți fi de folos în lucrarea lui Dumnezeu!

Domnul să ne binecuvânteze!