Problemele bătrâneții: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da?” - Genesa 15:1-6

„... Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii... ” (Genesa 15:1-6)

Patriarhul Avram la un moment dat, împreună cu bărbații din casa lui, câștigă o mare bătălie. În urma victoriei îl recuperează pe nepotul său Lot și familia acestuia care erau prizonieri. Totodată, pun mâna pe o mare pradă de război. La întoarcerea de pe câmpul de luptă Avram are parte de o întâlnire profetică când este întâmpinat de Melhisedec împăratul Salemului.

Lui Avram însă nu i-a stat mintea nici la război, nici la bucuria victorie. Pe el altceva îl frământa. Faptul că era bătrân și nu avea un moștenitor. După biruința asupra împăraților, ca și un mesaj de felicitare și încurajare, Domnul îi vorbește într-o vedenie lui Avram spunându-i: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, și răsplata ta cea foarte mare.” Mintea lui Avram este însă în altă parte. „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii... Iată că nu mi-ai dat sămânță, și slujitorul născut în casa mea va fi moștenitorul meu”, spune Avram.

Psihologii spun că omul poate experimenta crize specifice în fiecare etapă a vieții. Astfel există crize ale copilăriei, adolescenței, maturității, și ale bătrâneții. La bătrânețe, crizele apar de regulă după șaizeci și cinci de ani. Iată câteva din frământările specifice ultimei perioade din viață, frământări care pot foarte ușor degenera în crize acute:

1)Auto-evaluarea cu rezultate negative.

2)Pensionarea și dispariția rolului profesional.

3)Pierderea unei persoane apropiate.

4)Singurătatea (copiii pleacă, partenerul(a) decedează).

5)Relocarea (schimbarea domiciliului și re-adaptarea).

6)Probleme grave de sănătate, obișnuite la vârsta a treia).

7)Frământări existențiale și teama de moarte.

8)Una din marile provocări la bătrânețe poate fi lipsa moștenitorilor, sau dimpotrivă, mai ales atunci când ai adunat o avere frumușică.

Apoi, se întâmplă uneori ca un necaz să nu vină singur. Înțelegeți ce spun! ? ! ...

Dacă în fața acestor provocări nu se răspunde corect poate apărea depresia severă, denumită și depresia bătrâneții. Depresia la seniori are o intensitate mult mai mare decât la persoanele mai tinere și se manifestă prin; lipsa poftei de mâncare și lipsa poftei de viață, sentiment de inutilitate, oboseală fizică și psihică, lipsa somnului, irascibilitate și suspiciozitate, tulburări de comportament, etc.

Dar, ce înseamnă să răspunzi corect acestor provocări? Fiecare situație poate avea parte de un răspuns specific. De pildă, la dispariția rolului profesional se poate răspunde cu o ocupație post-profesională plăcută și utilă; singurătatea trebuie tratată cu apropierea de semeni care se poate face în multe feluri funcție de personalitatea fiecăruia; problemele de sănătate trebuie abordate cu un diagnostic corect și cu un tratament adegvat fiecărei boli; pentru frământările existențiale avem la dispoziție Cuvântul lui Dumnezeu care poate face minuni. Iar dacă ai probleme asemănătoare lui Avram, adică te-ai căpătuit în cele lumești și n-ai urmași, soluția este foarte simplă și la îndemâna oricui. Donează-ți averea unor cauze nobile, așa cum fac unii din marii filantropi ai lumii. Sau, fă cum ne învață Fiul lui Dumnezeu: „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer!” (Matei 19:21) Dacă dimpotriva, moștentorii sunt mai mulți, cu rugăciune, cu dragoste, cu înțelepciune, se poate găsi o cale de mijloc care să satisfacă pe toată lumea, astfel ca părintele să poată pleca în veșnicie cu sufletul liniștit.

Ca o modalitate generală de a preveni și a depăși mai ușor situațiile neplăcute, este de recomandat încă de la vârstele cele mai fragede, cultivarea încrederii în Dumnezeu și în promisiunile Sale. Domnul nu-i lasă niciodată pe ai Săi. Dumnezeu îl eliberează pe Avram de apăsarea lui promițându-i un fiu, iar Avram crede pe Domnul în ciuda vârstei înaintate. Această credință, spune Scriptura, „i-a fost socotită ca neprihănire”.

În Noul Testament avem un personaj, Petru, care pune o întrebare asemănătoare Domnului: „Iată că noi am lăsat totul, și Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” Domnul Isus îi răspunde: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine și pentru Evanghelie, și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viața veșnică”. (Matei 19:27; Marcu 10:29-31) Parcă Domnul ar dori să spună: „Avrame, Petre, ... priviți la Mine și nu la circumstanțe, încredeți-vă în Dumnezeu și nu vă frământați cu privire la viitor. Vă spun, de o sută de ori, de o mie de ori, veți fi mai binecuvântați.