Privește cerul

Privește mereu înainte, privește cerul!

Geneza 19:16-22

„Și, fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa, și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-i cruțe; l-au scos și l-au lăsat afară din cetate.

După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în vreun loc din câmpie. Scapă la munte ca să nu pieri.

Lot le-a zis: „O! nu, Doamne!

Iată că am căpătat trecere înaintea Ta și ai arătat mare îndurare față de mine, păstrându-mi viața, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul și voi pieri.

Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea și este mică. O! de aș putea să fug acolo…, este așa de mică… și să scap cu viață!”

Și ei i-au zis: „Iată că-ți fac hatârul acesta și nu voi nimici cetatea de care vorbești.

Grăbește-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetății aceleia numele Toar”. (adică Mic.)

O cântare spune așa: „Ce bine e când frații în Domnul se unesc…”.

Este foarte adevărat, fiindcă, acolo unde se unesc frații în Numele Domnului se deschid Scripturile, se înalță Numele sfânt al lui Isus și acolo se proslăvește Cuvântul lui Dumnezeu.

Cântăm frumos, ne rugăm cu credință lui Dumnezeu, avem îndemnuri pentru rugăciuni frumoase, dar mai presus de ceea ce putem face noi, este nevoie de putere de la Duhul Sfânt.

Pentru că ceea ce nu putem să facem noi pentru slava lui Dumnezeu, face Duhul Sfânt, atunci când este lăsat să lucreze.

Este nevoie de mai multă putere de la Duhul, în rugăciune... este nevoie de mai multă de putere în cântare... este nevoie de mai multă putere în îndemnare... este nevoie de mai multă putere în predicarea Cuvântului...

Prin puterea Duhului Sfânt se alungă orice gând străin și orice chemare a celui rău, este înfrântă.

Satan știe lucrul acesta de aceea, caută să-ți distragă atenția de la lucrurile de sus, ca să întorci mereu privirile înapoi, spre trecut, spre „prajii” și „oalele” cu carne ale „Egiptului” din care ai fost scos de puterea mântuitoare a Mielului lui Dumnezeu.

Măcar o dată să privești înapoi ca și nevasta lui Lot și în felul acesta îi dai satisfacție celui rău.

Lumea, oricât de atrăgătoare este, nu poate să îți ofere nici binele, nici fericirea pentru că binele și bucuria nu stau în sănătate și nici în mijlocul „prietenilor”. Binele și bucuria le găsești, doar lângă Domnul Isus.

Banii, avuția și bunăstarea nu-ți pot oferi fericirea oricât de multe lucruri ai avea pe pământ; fericirea o găsești doar lângă Domnul Isus.

Apostolul Pavel le scria Filipenilor 3:8b „…Pentru Domnul Isus, am lăsat lumea și le socotesc pe toate gunoi, ca să câștig pe Cristos.”

Îndemnul Duhului Sfânt și al meu este acesta: spune-i șoaptei celui rău, un nu hotărât; spune-i inimii tale: las totul în urmă și privesc înainte pentru că vine Mirele și nu vreau să ratez întâlnirea cu El.

Îngerul lui Dumnezeu îi spusese lui Lot și familiei sale pe când îi scotea din Sodoma: Să nu priviți înapoi și nici să nu vă opriți pe drum, până veți ajunge în cetatea Țoar.

Dar chemarea lumii a fost mai puternică pentru nevasta lui Lot și Domnul Dumnezeu nu S-a lăsat batjocorit în felul acesta. El nu acceptă slujirea la doi stăpâni, nici umblarea în două „luntre”: și cu lumea și cu Dumnezeu.

Parafrazând cuvântul din Coloseni 3:2 unde Duhul Domnului spune așa: „Faceți gândurile voastre roabe ascultării de Dumnezeu și priviți spre lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”, putem spune că toate lucrurile de pe pământ sunt trecătoare, pe când cele din cer sunt veșnice.

Eu mă duc în sus, la nuntă și nu orice nuntă; este nunta vieții mele. Iar când îmi voi vedea față în față Mirele îi voi cădea la picioare ca Maria în Ghetsimani, în dimineața învierii. Atunci, I le voi săruta mult, voi plânge de bucurie și de fericire pentru că m-a salvat și pe mine din felul deșert de viețuire.

Îi voi mulțumi că m-a scos cu mână tare din „groapa” păcatului, m-a spălat în Sângele sfânt și m-a îmbrăcat cu o haină albă, frumoasă; nu una luată din orice șifonier, și nu de mâna a doua, ci una frumoasă, țesută din in subțire aleasă din garderoba cerului, și potrivită pentru statura mea la care vreau să ajung: „Statura plinătății Domnului Isus Cristos!” După cum spune apostolul Pavel în Epistola către Efeseni 4:13 „până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Cristos.”

Mica 4:5; 7:7; Amos 4:13 „Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului Dumnezeului nostru, totdeauna și în veci de veci!".

Căci iată că El a întocmit munții, a făcut vântul, și spune omului până și gândurile lui.

El preface zorile în întuneric, și umblă pe înălțimile pământului: Domnul Dumnezeul oștirilor, este Numele Lui". „Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele; Dumnezeul meu mă va asculta." Amin!