Principii de viață creștină

Principii de viață creștină

Psalmul 134

„Iată, binecuvântați pe Domnul, toți robii Domnului, care stați noaptea în Casa Domnului!

Ridicați-vă mâinile spre sfântul locaș, și binecuvântați pe Domnul!

Domnul să te binecuvânteze din Sion, El care a făcut cerurile și pământul!”

În cele ce urmează, am să aduc în atenția oricărui suflet doritor de o viață tihnită, liniștită, fericită, cinci principii, fără de care nimeni nu poate avea liniște sufletească și binecuvântare cerească.

Primele patru principii sunt legate de conviețuirea pașnică în mijlocul lumii înconjurătoare, adică, primele patru, fac parte din relațiile pe care trebuie să le avem cu semenii noștri; iar cea de a cincea este îndreptată în sus, pe verticală și se referă la relația sinceră, curată, neprefăcută, cu Dumnezeul care a făcut cerurile și pământul și care prin har ne-a dat dreptul să-L numim: Ava, adică: Tată.

Primul principiu se referă la dragoste curată, adevărată, dar nu la erotism, ci la o dragoste sinceră, neprefăcută. Și dacă vrei să fii iubit, atunci trebuie să iubești necondiționat pe cei din jurul tău, ca pe tine însuți.

De fapt, a iubi pe aproapele nu este un act facultativ, ci este cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu, pentru făptura mâinilor Sale.

Marcu 12:30-31: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, și cu toată puterea ta” Iată porunca dintâi.

Iar a doua este următoarea: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Nu este altă poruncă mai mare decât aceasta.”

Iubește-ți familia: părinții, frații, nepoții, soțul/soția, copii. Iubește-i, fă tot ce poți și dăruiește-te pentru ei.

Iubește-ți prietenii; iubește-i pe negri, pe galbeni și necondiționat iubește-ți vrășmașii.

„Căci dragostea, este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduiește totul, sufere totul”. 1 Corinteni 13:4-5-6.

Al doilea principiu, este respectul, valoarea morală care se manifestă politicos, amabil în relațiile cu cei din jur, arătând înțelegere, corectitudine, punctualitate, apreciere si grijă în comportamentul față de partenerii de viață.

Dacă vrei să fii respectat în ceea ce ești, sau în ceea ce faci; în religia ta, în credința ta, în mijlocul colegilor de serviciu, sau în mijlocul colegilor de la școală, atunci respectă-i pe semenii tăi în totul, totului, tot.

Respectă-ți semenii la piață, respectă-i în mijloacele de transport, sau ca parteneri de drum. Respectă-le credința, respectă-le religia.

Respectă-le dorințele, manifestările…

Romani 13:7: „Dați tuturor ce sunteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama, dați-i vama; cui datorați frica, dații frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea”.

Al treilea principiu este vorbirea blândă, respectuoasă, delicată. Dacă vrei să ți se vorbească frumos, dacă vrei ca vorbele semenilor tăi să te îndrume pe o cale bună în viață, să te mângâie, să te încurajeze, atunci vorbește la rândul tău frumos.

Alege-ți întotdeauna cuvintele pe care le rostești, lasă-le puțin să se așeze în minte și abia apoi să le dai drumul ca să iasă pe limbă.

Vorbirea face parte din comportamentul și educația omului și este foarte important felul de a vorbi în societate, potrivit cerințelor bunei cuviințe și amabilității în relațiile cu semenii.

Efeseni 5:19. „Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului”!

Al patrulea principiu pe orizontală se referă la blândețe și bunătate, în comportament. Prin urmare, dacă vrei să se poarte cineva cu bunătate cu tine, atunci niciodată să nu întorci rău pentru rău.

Poartă-te cu blândețe și cu bunătate, chiar și cu cei ce-ți aruncă ocări, sau te calcă pe„bătături”.

Blândețea este o stare de calm interior. Un om blând se poartă cu ceilalți cu amabilitate și delicatețe și înfruntă situațiile stresante din viață cu calm și cu stăpânire de sine.

Blândețea, de asemenea, presupune tărie de caracter. De fapt dragostea, bucuria, pacea, bunătatea, …izvorăsc din Duhul Sfânt, ca roadă.

Matei 11:29: „Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”!

Și al cincilea principiu, care este legătura cu Dumnezeu pe verticală, este inspirat din textul Psalmului 134 și sună în felul acesta: Dacă vrei să fii binecuvântat de Dumnezeu, atunci necondiționat și fără nici o ezitare, binecuvântează-L tu mai întâi pe El.

„Iată, binecuvântați pe Domnul, toți robii Domnului…” Iar finalul: „Domnul să te binecuvânteze, din Sion…”

Ridicaţi-vă mâinile mai mult ca oricând şi binecuvântaţi pe Domnul, mai frumos ca nici odată, rugându-vă tot mai fierbinte. Nu încetaţi lucrul acesta, până ce va trece „noaptea”, care încet, s-a așternut peste lume!

Binecuvântați-L în felul acesta pe Cel care, din dragoste a făcut sacrificiul suprem pentru ca noi, să cunoaștem din nou bucuria vieții îmbelșugate și a mântuirii depline.

Cat ne-ar costa să rostim un cuvânt de apreciere, de recunoștință și de laudă la adresa Domnului?

Desigur, nu ne costă nimic; dimpotrivă este un câștig, pentru că, drept răsplată, Dumnezeu ne binecuvântează.

Pentru că Dumnezeu nu va rămâne nici odată dator față de cei ce-L iubesc, Îl respectă și Îi sunt recunoscători. Și binecuvântarea Domnului, rămâne pentru veșnicie, ea nu poate fi alterată, știrbită, anulată nici odată de nimeni și cuprinde printre altele: iertare, mântuire, izbăvire, vindecare.

„Iată, binecuvântați pe Domnul, toți robii Domnului!”

Dumnezeu să ne binecuvânteze!