Odihnit în Domnul

Odihnit în Domnul

De două mii de ani, glasul Domnului Isus răsună, iar cuvintele chemării Sale sunt proaspete și de mare actualitate pentru toți mântuiții prin jertfa Sa: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu, zice Domnul vă voi da odihnă.”

În mijlocul celor doi sau trei adunați în Numele Său, Își ia locul de cinste și de onoare, Domnul Isus, Mântuitorul și face chemarea aceasta pentru toți cei respinși de lume.

Poate cei din casă te resping pentru că ai ales să-L urmezi pe Isus, sau poate lumea nu te primește pentru că tu miroși a cer și răspândești în jurul tău, o mireasmă diferită de cea a lumii.

Ești respins de cei pe care i-ai considerat prieteni, pentru că răspândești în jurul tău, o mireasmă de la viață spre viață și lumea „strâmbă” din nas pentru că s-a obișnuit cu mirosul „morții” și al iadului.

Nu te îngrijora, pentru că Domnul care te ia în brațe iți spune cu drag, de patru sute opt ori în Scriptură: „Nu te teme”; „Nu te îngrijora”. „Eu sunt cu tine”...

De ce atât de multe ori sunt scrise în „Scrisoarea de dragoste” a lui Dumnezeu, cuvintele acestea?

Pentru că, s-ar putea ca în unele zile să ai nevoie de mai multă liniște și mângâiere, iar Domnul te cheamă la El ca să-ți dăruiască din plin ceea ce ai nevoie. De aceea, îți spune cu drag, încurajându-te:

„Eu iți dăruiesc odihnă sufletului tău”.

„Stai lângă Mine liniștit; nu trebuie să faci nimic.”

Care este stăpânul acela care te cheamă la el, să-ți dea pâine, hrană și un loc de odihna fără să faci nimic?

Este oare, vreun șef care te vede obosit, nedormit, sau în suferință, să te cheme la el ca să-ți dea un loc de odihnă până îți revii?

Oare nu te trimite acasă?

Unul singur te cheamă ca să te odihnești și îți spune cu drag: „Vino la Mine, trudit, împovărat și Eu îți voi lua poverile și îți voi da odihnă, trupului, sufletului și duhului tău.”

Privește cu credință spre cele zece porunci, unde Domnul iți spune: „să nu faci nimic”, doar să te oprești la „umbra aripilor Sale”:

„Să nu ai alți dumnezei afară de Mine;

Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul;

Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești…;

Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău…;

Să nu preacurvești;

Să nu furi;

Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău;

Să nu poftești casa aproapelui tău;

Să nu poftești nevasta aproapelui tău; nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”

Dacă nu faci nimic din lucrurile acestea poruncite de Domnul, cu siguranță vei găsi odihnă la „umbra aripilor lui Dumnezeu.”

Totuși trebuie să faci ceva chiar și în timpul odihnei și în toate zilele vieții tale: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.

Și apoi, Să iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți…” Acestea sunt două porunci pe care trebuie să le împlinești, în orice stare te-ai afla: „trudit, obosit, împovărat, vorbit de rău”, și așa mai departe.

Doamne, ajută-ne și dă-ne izbândă!