Ocrotiți de mâna tare a Domnului

Ocrotiți de mâna tare a Domnului

Psalmul 91:1-4

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

Da, El te scapă de lațul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei.

El te va acoperi cu penele Lui și te va ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui!”

De cele mai multe ori, în pornirile noastre, suntem tentați să alergăm la oameni după ajutor.

Nu spun ca este greșit lucrul acesta, însă este posibil ca de cele mai multe ori să ne confruntam cu neputințe, cu neștiință, sau poate cu ignoranță; pentru că sunt oameni la care apelam și care deși ar putea să ne ajute, nu știu cum să o facă, alții știu dar nu pot, iar alții nici nu pot nici nu știu ce să facă pentru a ne ajuta.

De aceea este bine să alergăm mai întâi la Cel ce poate și știe cum să ne ajute, cu condiția să te încrezi în El din toată inima ta, așa cum este scris în versetul 2b: „Dumnezeul meu în care mă încred!”

Dumnezeul izbăvirilor este Numele Lui și El ne-a lăsat până astăzi „ușa” Tronului deschisă, pentru ca să putem intra cu toata încrederea în prezenta Sa.

Împăratul Nebucadnețar, încrezându-se în sine, a strigat către cei trei tineri în valea Dura: „Care este Dumnezeul acela care vă va scăpa din mâna mea?” O, nu știi împărate? Nu ai aflat încă?

Este Dumnezeul cerului și al pământului.

El este Dumnezeul izbăvirilor care ne va scăpa, împărate; și chiar dacă nu ne va scăpa, totuși El rămâne Dumnezeul nostru.

Lui ne închinăm și niciodată nu ne vom pleca genunchii înaintea altor dumnezei.

El știe, poate și vrea să ne ajute în toate neputințele noastre; El poate și vrea să ne ridice poverile de pe umeri; El știe și poate să vindece dureri.

Domnul este întotdeauna aproape de cei ce Îl cheamă și dacă este cazul, El poate să deschidă uși ca să-ți dea trecere înaintea oamenilor, poruncindu-le să te ajute.

Mărturisea un om al lui Dumnezeu că s-a îmbolnăvit și nici un medic nu-i găsea cauza bolii ca să-i prescrie un tratament adecvat.

Spunea el, m-am interesat la două spitale mari și am ales medici specialiști dar fără rezultat. La urmă am hotărât să merg în Numele Domnului la un alt spital, fără să caut un medic anume.

Stăteam, zicea el, în sala de așteptare împreună cu alți bolnavi și când a intrat medicul, a întrebat: „Cine este cutare, spunându-i numele”. „Eu, i-a răspuns el”…

Zicea fratele că i-a venit rândul, a intrat în cabinet și doctorul i-a spus așa: „astă noapte am avut un vis. A venit un om la mine și mi-a spus: mâine va veni la tine un om cu numele acesta…, să te porți cu el ca un frate.”

Adevărul este faptul că trăim într-o lume care nu ne poate asigura protecție, nu ne poate proteja de boli, de căderi, de luptele fel de fel care apar în mersul nostru și nici nu ne poate da biruință asupra lor.

Ajutorul care vine de la oameni în vreme de nevoie, este întotdeauna limitat, chiar dacă este însoțit de cele mai bune intenții.

Dumnezeu însă ne-a pregătit un adăpost sigur, un sprijin temeinic și un ajutor care nu lipsește niciodată. El ține mereu mâna întinsă oferind bogăție de har celor ce i-l cer cu credință.

Suntem trecători prin lume, înconjurați de „împărății”, vremelnice, slabe, neputincioase când este vorba de a fi ajutați, dar avem un final și o destinație al mersului nostru în Împărăția care nu se clatină și al cărei Împărat este Domnul oștirilor.

Noi mergem spre „Cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobita pentru bărbatul ei”, în mijlocul căreia cei mântuiți vor găsi pacea și binecuvântarea veșnică” (Apocalipsa 21:1-7).

Acolo nu vom mai suferi nici un fel de durere, nu vom mai fi prigoniți, nu vom mai fi batjocoriți; acolo este bucurie veșnică.

Fiind în lume, noi suntem separați prin sângele Domnului Isus, care ne acoperă și ne ocrotește de atacurile celui rău.

Numai în El avem siguranța vieții și numai El ne poate scăpa de orice atac „străin”.

El este sprijinul nostru, ajutorul care nu lipsește niciodată în nevoi. Ne-a promis că dacă vom sta la „umbra” aripilor Sale, nu va lăsa nici o săgeată a celui rău să ne atingă, va ține molima și ciuma la distanță și ne va ocroti de orice cădere. Psalmul 91.

Domnul este la distantă de o rugăciune față de fiecare dintre noi.

„Când strigă un nenorocit, Domnul aude și-l scapă din primejdie.”

Psalmul 139 ne asigură de faptul că El Își întinde mâna ca să ne acopere până trec „norii” și ne înconjoară pe dinapoi și pe dinainte.

Pentru aceasta însă, Domnul vrea să vadă că avem interes pentru El.

Vrea să vadă că ne interesează și că dorim nu numai prezența, dar și atingerea și ajutorul Lui „Căci scut și pavăză este credincioșia Lui!” pentru toți cei ce se încred în El.

Domnul Dumnezeu să ne binecuvânteze!