Oamenii își vor da învățături după poftele lor!

Oamenii își vor da învățături după poftele lor!

2 Timotei 4:1-5

„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Cristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa:

propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor.

Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist, și împlinește-ți bine slujba.”

Introducerea pe care apostolul o face scriindu-i lui Timotei, arată caracterul omului „înrolat„ în lucrarea de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu. Versetul 2: „propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.”

Lucrul acesta înseamnă că slujitorul, lucrătorul în „via” lui Dumnezeu, trebuie să fie mereu pregătit și disponibil, indiferent dacă circumstanțele sunt favorabile sau ostile.

Apostolul Pavel îl îndeamnă pe tânărul Timotei să vestească Cuvântul lui Dumnezeu, curat, așa cum a fost inspirat de Duhul Sfânt, fără „adăugiri de basme închipuite”, în ciuda faptului că oamenii vor respinge adevărul pentru a urma învățături false, și istorisiri „plăcute” urechilor.

Însă, în fața tuturor acestor provocări, Timotei (și oricare alt lucrător serios), trebuie să rămână „treaz”, dacă este nevoie, să îndure suferințele, să își împlinească chemarea de evanghelist, și să își desăvârșească slujirea pentru slava lui Dumnezeu.

Pavel, inspirat de Duhul Domnului, descoperă o perspectivă profetică, avertizând Biserica de faptul că va veni o vreme în care oamenii nu vor mai tolera și chiar vor respinge „învățătura sănătoasă”. Mai de grabă vor prefera învățători care să le „gâdile urechile” prin cuvintele rostite și vor prefera să audă doar ce vor ei să audă (după poftele lor), îndepărtându-se de adevăr spre a asculta „basme”.

Fiind înaintat în vârstă, apostolul întemnițat în Roma, știind că mai are puțin până va părăsi pământul și se va întâlni cu Cel pe care L-a slujit cu credincioșie, i-a scris lui Timotei un „Testament spiritual”, prin care îi cerea să rămână un slujitor incoruptibil, călcând pe urmele sale.

Versetul 5 spune hotărât: „Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist, și împlinește-ți bine slujba.” Lucrul acesta înseamnă: chiar dacă te confrunți cu provocări care te depășesc nu trebuie să dai înapoi, dimpotrivă, fii un lucrător stăpân pe tine însuți, împăciuitor, onest, matur spiritual și respectabil. Caracterul tău să răspândească în fiecare zi lumina Domnului Isus Cristos. Fii un slujitor ireproșabil, ancorat în Cuvântul adevărului și un exemplu pentru cei din jurul tău, împlinind astfel voia lui Dumnezeu.

Tot la fel l-a povățuit apostolul și pe Tit, ucenicul său, în capitolul 2:7-8, să se dea pe sine însuși exemplu personal în comportament și învățătură: „și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune în toate privințele. Iar în învățătură dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine și să nu poată spune nimic rău de noi.” În lucrarea lui Dumnezeu, nimeni nu trebuie să se facă de rușine prin vorbire sau comportament și Cuvântul Domnului nu trebuie luat cu ușurință.

După cum o hrană sănătoasă ține tot trupul sănătos și în vigoare, tot la fel o hrană duhovnicească dă putere omului dinăuntru și îl ține sănătos în credință.

Pericolul zilelor acestora din urmă, după cum i-a scris apostolul Pavel lui Timotei, este ca oamenii să nu mai sufere învățătura sănătoasă și hrana duhovnicească, ci să se hrănească cu cele lumești. De aceea putem spune că: „mulți sunt neputincioși spiritual, bolnavi în sufletul lor și nu puțini dorm…”, așa cum le spune Pavel celor din Corint în Corinteni 11:30.

Așadar, înainte de orice altceva, slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aibă și să dezvolte o relație corectă, reală cu Cristos, capul Bisericii și cu „turma” pe care o slujesc, propovăduind Cuvântul adevărului.

Domnul Dumnezeu nu se uită la diplome, sau la titlurile pe care și le dau oamenii, ci se uită la modul de slujire, la seriozitatea spirituală, la adevărul propovăduit spre slava Domnului, ceea ce înseamnă că slujitorul trebuie să stea în ascultare permanentă de Duhul Sfânt și să se lase călăuzit de El.

De altă parte, prin degradarea, degenerarea, sau stricarea lumii, nu trebuie să fie alterată slujirea în Biserică, iar slujitorul nu se poate scuza pentru o eventuală deviere de la Cuvânt. Adevărul lui Dumnezeu, trimis nouă prin Scriptură, trebuie să rămână curat, nealterat, neamestecat cu lucrurile lumii, astfel ca Domnul Dumnezeu să-Și găsească întotdeauna plăcerea în mijlocul poporului Său.

Un învățător care caută Fața Domnului are datoria de a hrăni „turma” cu principii solide din Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă acestea sunt incomode, evitând astfel capcana de a deveni un „actor” care caută aplauze.

Sunt mulți cei care se sunt receptivi la învățături comode, care nici nu-i deranjează și nici nu-i responsabilizează, oferindu-le o stare de bine artificială…

Prin cuvintele scrise de apostolul Pavel: „învățături care gâdilă urechea”, apostolul arată tendința oamenilor din vremea de pe urmă de a respinge adevărul Scripturii, pentru a asculta doar mesaje care le satisfac propriile dorințe, prejudecăți și plăceri. Lucrul acesta devine vizibil, în mijlocul adunării, atunci când vorbește cineva despre pocăință sau despre Isus și jertfa Sa, mulți devin neinteresați, iar când li se spun flecării, devin foarte vioi, veseli, izbucnesc în râs, spre paguba lor.