O ucenicie autentica

Categorie: predici scrise

Ioan 1:35-51

Introducere:

Isus si-a inceput misiunea chemind la Sine citiva ucenici si si-a terminat-o trimitindu-i pe acestia in toata lumea, ca sa faca la rindul lor "ucenici din toate neamurile." Ce inseamna insa a fi un astfel de "ucenic" al Domnului?

I.Insemnatatea termenului "ucenicie"

In limba greaca, didasialos desemneaza o persoana aflata intr-o anumita relatie cu un invatator in timp ce "mathetes" desemneaza unul aflat intr-o cautare personala dupa adevar.

De fapt, in istoria lumii au existat mai multe forme de ucenicie. Iata citeva dintre ele:

A. Ucenicii greci - au fost niste discipoli ai filosofiei. Ei s-i-au insusit si s-au subordonat unor "idei".

B. Ucenici ai lui Moise - au fost discipoli ai unor Principii.

C. Ucenici ai fariseilor - au fost niste discipoli ai unor Procedee religioase.

D. Ucenicii lui Ioan Botezatorul - au fost discipoli ai Protestului. Motivatia lor a fost in nemultumirea fata de toate formele sociale si religioase ale vremii. Idealul lor a fost "iesirea" in afara ordinei existente, neincrederea in totul si in toate.

E. Ucenicii Domnului Isus - au fost discipolii unei Persoane. Ei au fost alesi sa vina dupa El (Marcu 3:14), au fost chemati sa vina la El (Mat. 11:28-30) si sa-l urmeze pe El (Ioan 1:43).

Interesant este ca aceste forme diferite de ucenicie sunt prezente si astazi in Biserica. Pentru cel priceput sa vada si sa inteleaga, multimea de credinciosi care roiesc in jurul bisericilor locale se incadreaza si ei in aceste categorii distincte:

I. Religia sociala

Unii oameni urmeaza, constienti sau nu, niste idei religioase. Se spune despre lume ca este impartita in sfere de influenta a ideilor.In Asia domina filosofiile orientale, in Europa, America si cele doua Americi domina idelile iudeo-crestine.Imi amintesc de fratele Mircu de la Sibiu, care fiind prins cu traficul de Bibliii si chemat la securitate, a intrat in sediul politiei cu salutul "Christos a inviat." Cei prezenti au mormait automatic o forma de raspuns traditional. Celorlalti, fratele Mircu le-a spus: "Ca doar n-oti fi niste pagini!"

Fara nici o indoiala, locuitorii asanumitelor "tari crestine" traiesc un fel de ucenicie filosofica a ideilor despreinse din Biblie. Ceea ce se numeste "crestinatate" spre deosebire de ceea ce se numeste "crestinism" este o forma, probabil, involuntara de ucenicie filosifica.

II. Religia principiilor crestine.

Unii au facut din crestinism un set rigid de reguli si principii. Probabil ca aici se incadreaza ramura "adventismului" si orice fel de "legalism" religios. Astfel de oameni traiesc un fel de imitatie "juridica" a crestinismului, un fel de aderenta la un sistem general de valori care dau stabilitate sufletului si societatii.

III. Religia formelor traditionale.

Fara teama de a gresi, putem incadra aici toate "sfintele traditii" stabilite de-a lungul vremii in bisericile devenite ironic "istorice". Ca si fariseii de alta data, imitatia aceasta de crestini este obsedata pina la fanatism de forme si proceduri cultice: sarbatori calendaristice, ritualuri sacerdotale mai mult sau mai putin zilnice, etc.

"Ati schimbat Legea lui Dumnezeu cu datina voastra" le-a spus Domnul Isus cu o observatie etern valabila.

IV. Religia protestului.

As pute-o numi si "religia trezitilor", a celor care refuza sa se mai identifice cu vreo miscare sau grupare religioasa. Daca veti privi in jur, veti vedea o categorie de "credinciosi" care apar si dispar din rindurile noastre. Unii ne viziteaza doar din cind in cind, altii apar doar la evenimente speciale, legate de o anumita mare sarbatoare sau de vizita vreunui predicator vestit.

Virtutea lor personala este insa legata de "neapartenenta la sistem". Tot ceea ce este organizat ca viata de grup religios li se pare suspect si periculos. Orice forma de autoritate le este nesuferita. Ca niste cai salbatici pe care n-a incalecat inca nimeni, ei stau deoparte, criticind totul si nelasindu-se atrasi in nici o activitate consecventa de grup. I-am putea numi "nihilistii" miscarilor crestine. Cei ce critica si vor sa distruga totul, fara a fi capabili de a pune altceva mai bun in loc. Maestrii la demolari, nu la lucrari de constructie.

V. Ucenicii persoanei Domnului Isus.

Cine arunca o privire asupra grupului de ucenici care L-au insotit pe Domnul Isus in cei aproximativ trei ani de misiune publica, observa repede ca cei doisprezece sunt foarte diferiti unul de altul. Ca formare anterioara, fiecare ar fi putut fi incadrat intr-una din categoriile de oameni enumerate mai sus. A existat un Natanael neprihanit prin ascultarea de Lege, un Simon-protestatar zelos, un Petru practic si principial, etc. Chemarea lui Christos i-a adus sa locuiasca "impreuna" cu toate diferentele lor aparente. Destinul lor a fost sa-si depaseasca limitele personale si sa devina uceni ai unei Persoane. Adevaratii ucenici sunt la fel si astazi. Ei aud glasul Lui, vin la El si-L urmeaza petutindeni unde merge El. Mult mai mult decit niste ucenici ai ideilor, ai principiilor, ai procedurilor sau ai protestului, acestia sunt oameni care asculta de o persoana si fac si astazi faptele ucenicilor Sai dintotdeauna. Uneori, ei calca Sabatul, intelegind ca Domnul Isus a venit sa ne ridice deasupra unor porunci temporare la libertatea celor carora "totul le este permis, dar nu totul le foloseste". Alteori ei, calca ritualul, dau cu biciul in nelegiuitii aflati in Templu, schimba obiceiurile, cautind neprihanirea care vine din identificarea cu ceea ce a facut si face El, urmasii unei ascultari care-i pune adesea in contratimp cu tot ceea ce este perimat si fixat intr-i regigiozitate rigida si ridicola.Impreuna cu Isus, ei ies afara din cetate" sa sufere ocara Lui, dar asta nu-i face doar "protestatari", desi uneori se numesc "protestanti", ci ii integreaza in grupuri pline de iubire si ingaduinta frateasca.

Cei ce-L urmeaza pe Isus intra adesea in casele vamesilor si pacatosilor, stau la masa cu femeile rau famate si cu compromisii zilei, se ating de leprosi si nu ezita sa arate har ingaduitor celor cazuti intre tilharii societatii moderne. Mergind inca prin lumea aceasta, ei se poarta adesea de parca ar apartine alteia, cu o logica diferita si cu rinduieli patronate de dragoste si intr-ajutorare reciproca. De multe ori paradoxali si imposibil de incadrat in logica vremii, acesti ucenici ai Domnului Isus sunt si astazi "sarea pamintului" si "lumina lumii."

Ce fel de ucenic esti tu? Il cunosti pe Domnul Isus? Il urmezi? Asculti de El ? Ii cunosti glasul? Sti unde sta si-ti place sa zabovesti peste noapte impreuna cu El? Daca da, atunci venirea diminetii care seapropie va va gasi impreuna!

sursa: https://www.roboam.com